Se afișează postările cu eticheta lac. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lac. Afișați toate postările

luni, 12 septembrie 2016

Scurta incursiune pe Transfagarasan

Salutare!
    Asa cum am spus in postarea anterioara, in miniconcediul de luna trecuta am avut parte de o plimbare reusita, chiar daca a durat numai o zi. Am reusit sa dam o tura pe Transfagarasan.
     Am plecat destul de tarziu, asa ca totul a fost condensat, dar, pentru o zi, a iesit bine. Intai, inainte de a parasi Curtea de Arges, am putut constata ca orasul e tot mai inghesuit. Am facut proviiziile de mancare si bani, apoi, cu foamea potolita am luat directia muntelui. 
    Drumul catre munte nu e intr-o stare extraordinara, dar nici rau nu poate fi numit, e suportabil.
     Timpul fiind scurt, ne-am hotarat sa nu urcam la cetatea Poienari, asa ca prima pauza a fost la barajul Vidraru. Fiind in timpul saptamanii am avut parte de liniste, fara inghesuiala, gratare, vanzatori ambulanti. Am reusit sa facem cateva fotografii reusite. Din pacate, (a cata oara?) accesul la statuia lui Prometeu nu a fost posibil. Un lacat mare troneaza pe usa. Dar nici macar nu poti vedea un program de vizitare. Asta e.



Am plecat mai departe, oprind destul de des pentru fotografii pe marginea lacului, sau langa diverse locuri frumoase (abundente).
Desi zona lacului este destul de frumoasa, totusi, la iesirea in golul alpin incepe spectacolul: imaginea crestelor muntilor, jocurile de lumini si umbre proiectate de nori pe versanti, turmele de oi care urca peretii aproape verticali...



   
Intr-un final am ajuns si la lacul Balea. A urmat o pauza de masa si apoi nelipsitele fotografii. Atat ne ramane.




Am avut parte si de vizibilitate foarte buna, asa ca se putea vedea destul de departe in Transilvania, unduirile Oltului si imensitatea podisului de la poalele muntelui.








Cu greu ne-am desprins urmand sa ajungem si la cascada. Din nefericire, din cauza faptului ca dupa ora 21 circulatia intre Balea cascada si lacul Balea este interzisa, am fost nevoiti sa ne multumim cu fotografiile facute de la telecabina. Dar avem un motiv sa ne reintoarcem pentru a ajunge si la cascada.




              
In povestea ce urmeaza o sa revin cu povestile pe doua roti.
Pana atunci, va doresc calatorii placute!

luni, 3 martie 2014

Primavara prin Romania - ultimul episod

       Uite asa, usor-usor, am ajuns aproape de capatul povestii.
       De la Lacul Rosu am intrat deja in Ardeal, indreptandu-ne spre o pauza binemeritata. Locul de popas a fost in Baile Tusnad. Desi initial ne propusesem sa stam trei zile, Cristinei i-a placut atat de mult incat am stat o zi in plus.
       Statiunea in sine nu are multe puncte de interes, insa imprejurimile si peisajele sunt super.
       Ca puncte de atractie as putea enumera lacul de agrement Ciucas, Stanca Soimilor, campingul in care se tine o tabara de sculptura si unde pot fi vazute foarte multe si simpatice exponate, baile de mofete si un loc care mie mi-a placut este situat la intrarea in oras dinspre Miercurea Ciuc. Aici se afla Paraul Rosu, care se termina pe o ciuperca din beton de pe care cade sub forma unei cascade circulare, si bineinteles peisajul dimprejurul sau.
       Insa in apropiere, la numai 25 kilometri cu masina, sau 7 prin padure (la pas, cu bicicleta sau ATV-ul) se afla lacul vulcanic Sfanta Ana. Un loc care pe noi ne atrage ca un magnet. Este asezat intr-un cadru natural impresionant. Din fericire s-a gasit un iubitor al naturii care a concesionat padurile din zona in interesul conservarii peisajului. La intrarea in aceasta zona protejata se percepe o taxa modica, dar rezultatele ei se vad: totul este curat, intretinut, nu exista defrisari.
        Am venit in fiecare zi aici. Apa este incredibil de limpede, se incalzeste foarte repede cand este soare, se poate face baie, se pot face plimbari cu barca, sau se poate lenevi la soare. In timp ce se coboara in crater, catre lac, a fost amenajat pe versant si un punct de belvedere.
Aceasta postare va fi destul de saraca in cuvinte, dar voi suplini cu fotografii.











     Dar nu numai lacul este o atractie. Foarte mult ne-a placut si drumul de la lac pana in Bixad unde se intersecteaza cu drumul european. Padure, liziera, poieni, puncte de belvedere, fructe de padure pe marginea drumului. La o vizita ulterioara am reusit sa vedem si cerbi si caprioare.
ESTE DE VIS!


       Fiind in zona secuilor avem parte de  o alta atractie: bucataria specifica. Reprezentatii care noua ne-au ramas la suflet sunt Hanul secuiesc si Hanul Hotarul Ciucului.

      Primul dintre ele este situat in centrul statiunii iar cel de al doilea este in afara localitatii cam la un kilometru, spre Sfantu Gheorghe.
        In privinta cazarii pot face o recomandare si anume pensiunea Maya. Gazdele au fost super primitoare. Ne intrebau permanent daca avem nevoie de ceva, erau pregatiti mereu cu informatii despre tot ce misca in zona, foarte vorbareti. Si nu erau asa doar de dragul banilor pe care ii incasau, asa erau ei in mod natural.
Si la ei ne-am reintors si o vom mai face.
       Data viitoare cand ne vom intoarce ne-am propus sa avem si bicicletele pentru a putea explora mult mai in liniste zona.
Va las in compania fotografiilor si ne vom reintalni curand.
Toate cele bune!