Din nou Romania - prima parte

      Cum nu am mai reusit sa plecam in niciun concediu, dar nici cu bicicleta nu am mai iesit, o sa va mai povestesc inca un concediu petrecut in 2011, de aceasta data in vara.

       Dupa concediul petrecut in primavara acelui an, s-a deschis apetitul pentru plimbari. Am inceput sa facem planuri foarte curand dupa terminarea primului. In luna august, din nou, am avut parte de doua saptamani in care sa exploram. De aceasta data am plecat la drum mult mai bine pregatiti. Dar tot fara a avea un traseu bine stabilit, si tot fara rezervari.

        Avea sa fie un concediu chiar mai reusit decat cel din mai. Nu am mai avut probleme mari in privinta cazarii, sau a locurilor pe care doream sa le vizitam.

          In prima zi am luat directia Targu Jiu cu intentia de a trece muntii. Eu mai fusesem in Targu Jiu cu multi ani in urma si eram curios cum se schimbase. Am descoperit un oras frumos, curat si foarte primitor. S-a schimbat mult in bine. Operele lui Brancusi sunt arhicunoscute, dar acum sunt foarte bine puse in valoare de parcul ce le adaposteste. Dar am descoperit ca acest oras are mult mai multe de oferit.

      De aici am stabilit sa trecem prinn Defileul Jiului catre Petrosani. De mult timp imi doream sa ajung in aceasta zona, asa ca dorinta mi s-a indeplinit. Intradevar este spectaculos, dar foarte aglomerat, asa ca fotografii nu prea am facut.

      Odata ajunsi in Petrosani, am avut o surpriza placuta. Asta pentru ca ne asteptam la un alt oras minier in paragina. Nu a fost asa. Orasul s-a dovedit a fi chiar placut. Problema a fost ca nu prea avea locuri de cazare care sa ne multumeasca.

     Ne-am oprit sa mancam intr-un loc foarte interesant: Keops, un restaurant imens amenajat in jurul unui lac. Foarte reusit locul, il recomandam.

      Daca in concediul precedent eram ajutati cu informatii despre hoteluri de catre Miha, de data aceasta ea era cu noi, asa ca a trebuit sa ne folosim de tehnologia din dotare pentru a gasi ceva pentru noapte. Cu aceasta ocazie am aflat si unde este localizata statiunea de schi Straja.

      Pana sa ajungem in Straja am trecut prin cateva foste orase miniere care acum aratau dezolant: erau pur si simplu abandonate.

      A fost un drum foarte interesant care ne facea sa ne credem pe Transfagarasan, foarte multe serpemntine care ne-au urcat foarte mult in altitudine intr-un timp foarte scurt. Statiunea in sine este, probabil, tipica pentru statiunile de schi: foarte inghesuita, dar, fiind luna august, parea pustie. Am vazut mai multe locatii si pana la urma am ales ceea ce parea cel mai respectabil hotel: Edelweiss. S-a dovedit ca este un loc civilizat, pe care il recomandam.

Daca jos, in Petrosani, ne topeam de caldura, situatia aici s-a schimbat radical, la un moment dat fiind chiar in nori. Din fericire nu am avut probleme, doar s-a lasat o ceata foarte deasa si cam atat, insa pana dimineata s-a ridicat. Privelistea, atat cat am putut vedea inainte sa se lase ceata, superba.

Telescaune incremenite

Micul dejun

Cum timpul este scurt, ma opresc aici pentru moment, dar voi reveni.

Primavara prin Romania - episodul trei

Am revenit.

       Trebuie sa incep cu o intoarcere in timp. Norocul a fost cu fotografiile. Uitasem sa va povestesc de vizita pe Rarau. Cu Raraul este o poveste mai aventuroasa. De ce? Eram in cautarea unui loc de cazare si ajunsesem in Pojorata. La un moment dat am remarcat un indicator cu numele Rarau: doar 16 km, asfaltul parea in regula, asa ca hai sa incercam. S-a dovedit ca in cea mai mare parte am avut dreptate in privinta drumului, adica tocmai se turna un strat nou de asfalt. Muncitorii ne-au spus ca au rezolvat 12 kilometri din cei 16. E in regula, o fi mai prost pana sus, dar nu e problema. Ce au uitat ei sa ne spuna era ca drumul vechi, foarte ingust, era in curs da latire. La urcare nu a fost problema, desi de cateva ori a trebuit sa stam sa asteptam camioanele care incarcau si descarcau piatra. Era un spectacol: in anumite zone se excava muntele, iar stanca sfaramata era incarcata in camioane si carata in alte zone unde se umpleau vaile pentru a lati drumul. Insa la coborare a trebuit sa ne grabim pentru ca riscam sa ramanem suspendati iar muncitorii deja incepusera sa se retraga. Am avut noroc pentru ca la un moment dat o masina din fata a oprit iar din ea au coborat cativa muncitori si au inceput sa dea la lopata ca sa putem trece.

      Dar hai sa continuam.

     De la Campulung stabilisem ca traseu vizitarea catorva manastiri. Am apucat directia Moldovita. Deja se putea remarca faptul ca autoritatile se ingrijesc de promovarea turismului. Incepand cu infrastructura, mult mai buna de aceasta data. Tot drumul am avut parte de peisaje frumoase, drumuri libere si apoi de foarte multa liniste.

     Nu sunt prea multe de povestit in cuvinte, numai ca am vazut in aceasta zi Moldovita, Sucevita si ne-am avantat pana la Putna. Cel mai bine las sa vorbeasca fotografiile. Era sa uit: spre seara am reusit sa vedem si Voronetul. Din pacate aici am avut parte de o surpriza mai putin placuta. Se pare ca aceasta manastire era in restaurare de mult timp, dar mai ales urma sa fie in aceeasi situiatie pentru si mai mult timp. Sper sa se fi remediat problema intre timp.Tot un aspect negativ a fost si atitudinea mai putin primitoare a maicutelor, comparativ cu felul in care am fost intampinati la celelalte manastiri.

      Deja fiind seara a trebuit sa incepem obisnuitele cautari pentru un loc de cazare. Pana la urma am gasit in Gura Humorului, dar hotelul s-a dovedit a fi o experienta mai putin placuta. Asta datorita mirosului persistent de tigari care intrase in toate crapaturile camerei, scartaitului podelei, lipsei restaurantului. Carpati este numele hotelului. Poate ca intre timp s-au mai schimbat lucrurile, dar cred ca e bine sa vedeti camerele inainte sa va cazati. Dotarile exista, camerele sunt mari, dar exista acele neajunsuri marunte care fac diferenta. In fine, nu mai conta chiar atat, in definitiv a fost o zi reusita.

          O sa las la o parte numerotarea zilelor intrucat nu cred ca mai retin exact susscesiunea lor.

      Chiar in aceste conditii a fost o zi superfaina. Peisaje idilice, oameni de treaba, avem in plan sa ne intoarcem pe acele meleaguri.

      In ultima zi petrecuta in Bucovina am vizitat Suceava cu a ei Cetate de scaun. Era in plan sa fie restaurata, dar chiar si asa se afla in conditii destul de bune.

        Stand de vorba cu domnul de la casa de bilete am scutit un drum inutil la Curtea domnesca. Asta pentru ca se incepuse  o asa zisa restaurare care de cativa ani ramanea la stadiul de ingradire cu panouri si, in rest, toaleta publica. De la acelasi domn am aflat ca tocmai se terminase de restaurat Cetatea Neamt. Asa ca hop si noi.

      Am plecat deci spre Targu Neamt. Drumul a fost extrem de frumos printre dealuri. Din nou, ce pot spune este ca, si sunt nevoit sa ma repet, peisajul este idilic, parca neatins de civilizatie. Ca o ultima impresie pot spune ca desi se face foarte multa publicitate Maramuresului, in orice clipa as alege Bucovina.

     Dar cam atat pentru moment. Va urma povestea ultimelor parti ale concediului. La fel de frumoase ca si Bucovina.

Pana atunci sa auzim de bine!