Se afișează postările cu eticheta Petrosani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Petrosani. Afișați toate postările

luni, 23 iunie 2014

Din nou Romania - partea a doua

          A doua zi de dimineata am luat cap compas Hunedoara. Asta dupa o prelunga pauza pe serpentinele de la Straja, pentru a lua un desert neasteptat pentru luna august: era atat de racoare in zona ca abia acum se coceau fragutele (asa cum ati vazut in fotografiile din episodul precedent) si bineinteles ca ne-am oprit pentru un mic dejun frugal.
       Aici se afla inca unul din obiectivele pe care imi doream de foarte mult timp sa le vad: Castelul Corvinilor. Insa drumul avea sa fie destul de lung, asta pentru ca am hotarat, dat fiind ca nu aveam de respectat niste ore sau rezervari, sa nu ne grabim si sa mai petrecem ceva timp prin Petrosani, unde ne-am reintors la Keops si apoi ne-am mai invartit ceva vreme prin oras.
        Insa, drumul catre Hunedoara ne rezerva ceva surprize. Adica, la scurt timp dupa iesirea din oras, oprind la un semafor, am remarcat un indicator mic: Pestera Bolii. Nu auzisem de ea, dar decat sa stam sa asteptam verdele, am intors si am facut o vizita care s-a dovedit foarte interesanta. Nu neaparat pestera era interesanta, cat localizarea, amenajarile interioare si felul cum era pusa in valoare prin efectul luminilor. A fost incredibil de placut.

Jupaneasa
















       Odata ajunsi in Hunedoara pot spune ca a fost o surpriza oarecum placuta. Avand in vedere industria din zona, ma asteptam sa gasesc cu totul altceva. Cu toate ca era un oras in care se puteau vedea foarte bine fantomele comunismului, tot asa se putea vedea ca se incearca schimbarea imaginii. Foarte multa verdeata, dar si o parte mai putin placuta, pe care am intalnit-o la intrarea in oras: cartierul "rezidential" cu palate imense care aveau deasupra intrarii diverse simboluri auto sau financiare. Nu pot sa va arat fotografii dintr-un motiv pe care sper ca il intelegeti.
       Avand in vedere ora la care am ajuns in Hunedoara,am inceput sa cautam un loc unde sa dormim dar si un loc in care sa mancam. Primul descoperit a fost un restaurant micut dar cu o mancare foarte buna si cu preturi decente: Scorpion. Chiar daca aparent arata ca un restaurant clasic din vremuri trecute, s-a dovedit a fi un loc intim in care ne-am simtit foarte bine.
     Cat am asteptat masa am reusit sa gasim si locul in care urma sa innoptam. A fost vorba de pensiunea Ciuperca. Un nume ciudat dar care s-a dovedit a fi un loc foarte placut.
       Dimineata am avut ca singura tinta pentru aceasta zi vizitarea castelului.
       Despre castel nu am decat cuvinte frumoase. Este foarte bine intretinut, chiar se lucra in anumite camere. Se pare ca in permanenta se restaureaza cate o bucatica, restul putand fi vizitat. Am avut senzatia ca ma aflu in afara Romaniei, dar se pare ca totusi mai sunt locuri unde se vrea sa se pastreze istoria.



Macheta

Curtea interioara






        Impresia generala despre acest oras a fost una neasteptat de buna, avand in vedere ca urma, desi nu asa fusese planul, sa mai stam prin zona inca doua nopti.
        Dar sa nu anticipez, asa ca o sa descoperiti in episoadele viitoare despre ce a fost vorba.

duminică, 1 iunie 2014

Din nou Romania - prima parte

      Cum nu am mai reusit sa plecam in niciun concediu, dar nici cu bicicleta nu am mai iesit, o sa va mai povestesc inca un concediu petrecut in 2011, de aceasta data in vara.
       Dupa concediul petrecut in primavara acelui an, s-a deschis apetitul pentru plimbari. Am inceput sa facem planuri foarte curand dupa terminarea primului. In luna august, din nou, am avut parte de doua saptamani in care sa exploram. De aceasta data am plecat la drum mult mai bine pregatiti. Dar tot fara a avea un traseu bine stabilit, si tot fara rezervari.
        Avea sa fie un concediu chiar mai reusit decat cel din mai. Nu am mai avut probleme mari in privinta cazarii, sau a locurilor pe care doream sa le vizitam.
          In prima zi am luat directia Targu Jiu cu intentia de a trece muntii. Eu mai fusesem in Targu Jiu cu multi ani in urma si eram curios cum se schimbase. Am descoperit un oras frumos, curat si foarte primitor. S-a schimbat mult in bine. Operele lui Brancusi sunt arhicunoscute, dar acum sunt foarte bine puse in valoare de parcul ce le adaposteste. Dar am descoperit ca acest oras are mult mai multe de oferit.







      De aici am stabilit sa trecem prinn Defileul Jiului catre Petrosani. De mult timp imi doream sa ajung in aceasta zona, asa ca dorinta mi s-a indeplinit. Intradevar este spectaculos, dar foarte aglomerat, asa ca fotografii nu prea am facut.
      Odata ajunsi in Petrosani, am avut o surpriza placuta. Asta pentru ca ne asteptam la un alt oras minier in paragina. Nu a fost asa. Orasul s-a dovedit a fi chiar placut. Problema a fost ca nu prea avea locuri de cazare care sa ne multumeasca.
     Ne-am oprit sa mancam intr-un loc foarte interesant: Keops, un restaurant imens amenajat in jurul unui lac. Foarte reusit locul, il recomandam.
      Daca in concediul precedent eram ajutati cu informatii despre hoteluri de catre Miha, de data aceasta ea era cu noi, asa ca a trebuit sa ne folosim de tehnologia din dotare pentru a gasi ceva pentru noapte. Cu aceasta ocazie am aflat si unde este localizata statiunea de schi Straja.
      Pana sa ajungem in Straja am trecut prin cateva foste orase miniere care acum aratau dezolant: erau pur si simplu abandonate.
      A fost un drum foarte interesant care ne facea sa ne credem pe Transfagarasan, foarte multe serpemntine care ne-au urcat foarte mult in altitudine intr-un timp foarte scurt. Statiunea in sine este, probabil, tipica pentru statiunile de schi: foarte inghesuita, dar, fiind luna august, parea pustie. Am vazut mai multe locatii si pana la urma am ales ceea ce parea cel mai respectabil hotel: Edelweiss. S-a dovedit ca este un loc civilizat, pe care il recomandam.
Daca jos, in Petrosani, ne topeam de caldura, situatia aici s-a schimbat radical, la un moment dat fiind chiar in nori. Din fericire nu am avut probleme, doar s-a lasat o ceata foarte deasa si cam atat, insa pana dimineata s-a ridicat. Privelistea, atat cat am putut vedea inainte sa se lase ceata, superba.

Telescaune incremenite

Micul dejun


Cum timpul este scurt, ma opresc aici pentru moment, dar voi reveni.