Se afișează postările cu eticheta Parc Guell. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Parc Guell. Afișați toate postările

marți, 7 august 2012

Europa - episodul 5 Barcelona 2

Ziua 8

Barcelona - a doua zi

Ok, hai să continuăm.

        Dimineaţa următoare am hotărât să mergem pentru început la Muzeul Științelor sau Cosmo Caixa, cum îi spun ei. A fost o vizită pe sufletul meu: foarte multe chestii tehnice, dar și foarte multe lucruri legate de natură: au o reprezentare excepțională a unei păduri tropicale, cu animale, copaci, ploaie  și tot ce trebuie. Veți vedea din fotografiile  și filmele care vor fi mai jos.
        La intrare, ne-au "întâmpinat" acești doi domni:

         Acum să înceapă spectacolul:








Și filmele:

video

video

Iată și ce se mai vedea în apropierea muzeului:




        După ce am stat vreo două ore, am plecat să mâncam. Aici vă dau o informație poate utilă. În ziua precedentă, în interiorul acelui complex comercial (Glories), am remarcat câteva terase.  Ne-am hotărât să le încercăm. Prima dată am încercat unul thailandez, nu ne-a plăcut  nimic, așa că am plecat mai departe, și, după câteva încercări, am descoperit un restaurant german: exact pe gustul nostru - în sfârșit am reușit să mâncam o ciorbă exact ca pe la noi, o așteptam de o săptămână (asta ne-a lipsit cel mai mult). De altfel, cu o zi înainte, când sora mea ne-a întrebat cu ce bunătăți să ne aștepte, răspunsul a fost, ați ghicit, ciorbă.
          Mai departe, am plecat să vedem și alte locuri. Eu aveam în cap să ajungem pe Montjuic. Așa că, dăi bice spre port. Am vrut să vedem Muzeul Maritim, despre care auzisem foarte multe lucruri frumoase, dar din păcate, când am ajuns în apropiere, am constatat ca e o clădire foarte mică, contrar a ceea ce citisem pe net și, nereușind să găsim o parcare în apropiere, am renunțat. Găsisem un loc pe o străduță, dar din fericire un localnic ne-a spus că locurile sunt rezervate pentru riverani. Riscul era să ne ridice mașina, iar recuperarea costa in jur de 500 euro. 
       Am văzut din nou, dar de această dată la lumina zilei, statuia lui Columb, după care am urcat pe Montjuic. Aici parcările sunt pe marginea străzii și sunt gratuite, dar din păcate foarte greu găsești un loc. În  sfârșit am găsit un loc unde să lăsăm mașina, și am purces din nou la plimbare. Ne aflam undeva în apropierea Fundației și Muzeului Miro  și a unui parc foarte dragut, și bineînțeles curat, ca de altfel tot orașul, Gradinile Laribal, construit pe terasele dealului, cu foarte multă  verdeață, total diferit de de Parcul Guell vizitat în ziua anterioară.




          Mai departe, am plecat pe jos către Muzeul Național de Artă al Cataluniei. Nu este deloc departe, prin parc nu am  făcut mai mult de 10 minute. Se poate ajunge și cu mașina, mergând înainte de la Fundația Miro, dar sfatul meu, dacă găsiți un loc în zona Fundației, mai bine să o lăsați acolo. Mai departe apar mai multe curbe unde nu este permisă oprirea, iar în zona MNAC nu am văzut decât vreo 10 locuri de parcare. 
          Odată  ajunși în fața MNAC, ni s-a deschis o panoramă superbă:
- Barcelona





- Tibidabo, pe care din păcate nu am avut timp să îl vizităm (dar nu îl vom rata data viitoare). Îmi pare rău că sunt încețoșate fotografiile, dar ne aflam  în celălalt capăt al Barcelonei.




 - Placa Espana




         Acum iată și fotografiile cu MNAC, pe care, nefiind înnebuniți după artă, și având timpul drămuit, nu l-am văzut decât pe exterior.Trebuie să vă spun că dacă vreți să ajungeți aici, puteți ajunge pe jos, și prin Placa Espana, fără să vă temeți de panta destul de mare și treptele de rigoare. Asta deoarece o parte din urcare este prevăzuta  și cu scări rulante. Gata, gata, știu că mă  cam lungesc, dar nu am uitat pozele, iată-le:





          În continuare am ales să mergem să vedem și plaja, în speranța că va fi liberă, să putem face și câteva poze. Zis și făcut. Când am ajuns, am constatat că într-adevăr era pustiu, parcarea aproape goală (încă un loc rar unde nu se plătește). Am avut parte de o plimbare relaxantă, chiar dacă briza se transformase  în vânt, așa că a trebuit să ne îmbrăcăm. 


        După porția zdravăna de vânt, plimbat desculți și chinuit să reușim câteva fotografii, am hotărât să ne reîntoarcem pe Montjuic. Am făcut din mers câteva fotografii ale portului și nu numai:







          Odată  întorși pe Montjuic, primul de care ne-am împiedicat, a fost Stadionul Olimpic (1992):


  și o altă perspectivă panoramică asupra orașului


          Mai departe nu am făcut altceva decât să ne bucurăm de priveliște și să facem multe fotografii:






          Și  iată că a venit și seara....


       Dacă tot ne-a  prins, asta e, hai să vedem și Fântânile Magice, nu puteam să pierdem ocazia să încheiem vizita în Barcelona  într-un mod mai plăcut.







        Odată terminat spectacolul, deși muzica putea fi aleasă mult mai bine, am făcut plinul la gaz, întrucât știam că până la Valencia erau șanse foarte mici să mai găsim, și am plecat spre hotel. Pe drum a trebuit să fac și o pană, dar din fericire am ajuns cu bine în paturile care ne așteptau răbdătoare.   
          Un lucru bun de știut pentru șoferi, mă luasem cu poveștile și uitasem: în Barcelona  veți  întâlni în trafic foaaaaaaarte multe scutere. Mare atenție, sunt mult mai agresivi decât îi  cunoșteam de prin alte părți.
         Trăgând linie, a fost o zi plină, iar noi eram plini de regrete că a doua zi trebuia să mergem mai departe, ne așteptau aproape 600 km.

Voi reveni, până atunci, călătorii plăcute!






vineri, 3 august 2012

Europa episodul 4 - Barcelona 1

Ziua 7

Barcelona - prima zi 

        Iată-ne în prima zi destinată vizitelor. De dimineață ne hotărâsem să luăm un card valabil toată ziua pe toate mijloacele de transport ale municipalității. Deși căutasem de nenumărate ori pe net locațiile de unde se vând acestea, nu am reușit să aflu nimic. În aceste condiții, am fost nevoiți să ne încercăm norocul la autobuz. Însă, când am cerut un astfel de card șoferului, am avut neplăcuta surpriză să ne spună că aceste carduri sunt disponibile doar în anumite locații din Barcelona, iar acum biletul ne costa aproape 3 euro de persoană, plus alți 3 euro pe o linie în oraș. În condițiile acestea, am preferat să ne întoarcem la hotel și să ne urcăm în mașină. S-a dovedit a fi o alegere înțeleaptă, întrucât, acel card, pentru 2 zone costa 12 euro,  iar pentru o zona costa 7,7 euro. Parcarea în Barcelona a fost sub 6 euro, așa că, dacă cineva vrea să facă astfel de calcule, e liber. Ideea importantă este că am avut mult mai multă libertate de mișcare, având mașina la dispoziție. 
         Primul loc pe care l-am căutat a fost un hypermarket de unde să facem niște provizii pentru zi: apă, ceva de ronțăială pe drum. Am fost norocoși și am găsit un complex comercial Glories, parcă, (avea în componență un Ca--our) lângă Torre Agbar, unde aveam două ore de parcare gratuită. Suficient timp pentru cumpărături. La intrarea în parcarea complexului, am remarcat, chiar peste stradă, o parcare cu preț rezonabil 5,6 euro pentru 6 ore, cele de pe marginea străzii erau 2,5 euro pentru o  oră. Am mutat mașina în parcarea respectivă și am intrat la metrou. De aici se puteau cumpăra acele carduri valabile pe mai multe zone, dar din păcate nimeni nu a putut să mă lămurească dacă acestea sunt valabile de la prima utilizare sau de la cumpărare. Așa că am luat cartele pentru o zi și pentru o singură zonă, o hartă a metroului și una cu obiectivele, și am început să studiem. Cel mai apropiat obiectiv era Arcul de Triumf. Deci am stabilit și prima destinatie, așa că am pornit la drum.
          Am găsit un Arc atipic: toate pe care le-am văzut sunt din piatră albă-cenușie, aici însă, avea o culoare cărămizie foarte frumoasă.



         De aici am plecat să explorăm strada/parcul ce pornește de la Arc.





        În acest parc, și mai apoi și în alte zone, am văzut ceva despre care citisem pe net înaintea plecării, ceva ce ar putea ajuta și aglomeratele orașe din Romania: Barcelona are pentru locuitorii săi un sistem de închiriere a bicicletelor pe bază de abonament, prin care pot să ia o bicicletă dintr-un loc și să o lase într-un alt loc. Se ușurează foarte mult traficul, o să întâlniți foarte multi bicicliști pe stradă, iar din punct de vedere al sănătății, aerul respirat este mult mai curat. Pe toată lungimea străzii numai clădiri vechi, dintre ele remarcându-se Palatul de Justiție.



         Ceva ce la noi ar fi o mare nenorocire și s-ar lăsa și cu amenzi, la ei este ceva normal: lumea stătea întinsă pe iarbă fără să deranjeze pe cineva. Dar asta înseamnă că banii primăriei se duc la niște oameni care îngrijesc aceste parcuri, nu în buzunarele cui "trebuie". Ei știu să facă turism, noi distrugem, sau atunci când cineva încearcă să facă ceva bun, îl dăm jos.
       După o plimbare prin acest parc, ne trezim în alt parc, de asta dată mult mai mare. În parc am descoperit un castel despre care nu auzisem nimic: Castelul celor Trei Dragoni.





        Ca să vă faceți idee despre distanța dintre cele două, iată o fotografie făcută din fața castelului:


          În ziua când am ajuns noi, se filma, așa că tot ce am putut face, a fost să ne plimbăm prin parc.
      De aici am plecat spre unul dintre obiectivele emblematice pentru Barcelona: Parcul Guell. Ca să ajungem acolo am apelat la autobuze. Neavând niciun ghid pentru autobuze, am fost nevoiți să apelăm la localnici. Se pare că sunt foarte săritori: am întrebat o doamnă, care chiar dacă nu vorbea nicio limbă pe care o cunoșteam noi, ne-a ajutat: a mers cu noi până la cea mai apropiată stație, s-a interesat și nu a plecat de lângă noi decât când a văzut că suntem în autobuz. 
Am  găsit un parc imens plin de opere, lucrări sau cum vreți să le numiți, originale, într-adevăr de multe ori ciudate, dar tocmai asta le scoate în evidență.











       Tot acest parc este diferit de ideea obișnuită de parc. La prima vizită, cred că multă lume nu se gândește la relaxare ca într-un parc obișnuit. Fără să vrei, ramâi impresionat de originalitatea creatorului, este mai mult o operă de artă decât un parc.
       Dar, ca în orice parc, poți întâlni și artiști ambulanți, numai că de această dată chiar părea un artist, vă las să hotărâți voi dacă am dreptate sau nu:


video

         După câteva ore petrecute în parc am plecat către mașină. Am făcut o plimbare pe jos, întrucât am vrut să simțim și pulsul străzii. A fost o plimbare interesantă, ne-am aruncat ochii prin magazinele înșirate pe margine,  foarte multe patiserii, am gustat niște prăjituri care arătau îmbietor, și chiar aveau un gust foarte bun. Am ajuns din nou la Arc, iar de aici am încercat să vedem cum arată Barcelona din mașină. 
În primul rând este foarte bine organizată, se circulă foarte bine, dar puțin cam prea aglomerat în zonele turistice. 
         Am văzut și vestita Rambla și am înțeles de ce le merge atât de bine hoților de buzunare: este o zonă pietonală, plină de terase, flancată pe laterale de câte o bandă de circulatie și o bandă destinată parcării, ceea ce face foarte dificilă urmărirea acestora. Atenție foarte mare atât ca pieton cât și ca șofer: pietonii sunt foarte expusi la furturi, (și nu sunt doar românii nostri), șoferii trebuie să stea cu ochii în patru întrucât aproape toate terasele care sunt aici au restaurantele aferente pe cealaltă margine a străzii, iar ospătarii au obiceiul să se arunce în fata mașinilor fără să se uite, așteaptă sa îi ferești.
       După ce am dat câteva ture prin oraș și ne-a prins întunericul, am ajuns și în zona portului. Partea destinată traficului de călători este undeva în mijlocul mării, și trecerea se face pe un pod care iți oferă o priveliște impresionantă asupra împrejurimilor: clădiri, statuia lui Columb, vapoarele imense, totul luminat feeric. A fost o senzație foarte interesantă.
         De aici am plecat către hotel și cu asta s-a terminat ziua.
         Ne reîntâlnim în zilele următoare cu ziua a doua la Barcelona, din nou cu fotografii și filme interesante.