Se afișează postările cu eticheta Maramureș. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Maramureș. Afișați toate postările

marți, 4 februarie 2014

Primăvară prin România - al doilea episod

      Chiar daca am spus ca nu voi mai continua, totusi, in ultimul timp am vazut multe imagini din locuri prin care am trecut in acel concediu. Asa ca mi-a venit din nou pofta de povestit.
      De aceasta data nu voi mai pune atat de mult accent pe drumuri, conditii de cazare, din cauza vechimii informatiilor, insa voi incerca sa zugravesc tablouri ale locurilor prin care am trecut, cu ajutorul fotografiilor.
Au fost multe locuri minunate prin care am trecut, asa ca merita o intoarcere in timp.
Deci sa revenim.

A treia zi: Sighisoara - Ocna Sugatag - Borsa

       In principiu stabilisem sa stam in Ocna Sugatag in jur de 4 zile, poate chiar mai mult, in functie de cum ne simteam. Am ales aceasta localitate la recomandarea unui prieten care trecuse pe acolo si fusese multumit. S-a dovedit ca nu era ce cautam noi. Si cate planuri ne facusem, urma sa ne plimbam cu mocanita, sa vizitam Sapanta cu al ei Cimitir Vesel, sa ne plimbam prin Maramuresul vestit. STOP. Aici se termina visul si dupa zilele frumoase petrecute in Sighisoara ne trezim brusc la cruda realitate. Desi am avut la momentul respectiv parte de drumuri destul de proaste (sper sa se fi reabilitat intre timp) cel putin am avut in fata ochilor peisaje minunate. Au fost mai mult drumuri judetene cu trafic lejer, printre dealuri, multa verdeata, peisaje bucolice.









        Insa, odata cu apropierea de destinatia stabilita initial, am avut parte de niste semne care ne puneau pe ganduri. Drumurile erau atat de proaste incat ne gandeam deja sa ne intoarcem si sa plecam spre o alta destinatie. Din pacate semnele rele au avut si o continuare la fel de urata.
     Odata intrati in Ocna Sugatag am descoperit o statiune lasata in paragina. Desi erau foarte multe pensiuni noi, probabil bine ingrijite, localitatea in sine nu avea nimic atragator. Totul parea uitat de timp, prafuit, nu aveai locuri decente pentru cumparaturi, nimic interesant de vizitat, privelistea lasa de dorit. Sa nu se inteleaga cumva ca vreau sa denigrez aceasta localitate. Nici vorba, numai ca nu a fost pe gustul nostru. Asa cum am spus mai devreme, am ajuns aici la recomandarea unui prieten. Deci se pare ca sunt si turisti multumiti. Cei care vor liniste, mancare si lenevit numai in piscina pot sa vina linistiti. Se pare ca e un loc propice lenevelii. Totusi cred ca autoritatile ar trebui sa se implice ceva mai mult in imbunatatirea aspectului si in promovare. Sper ca lucrurile s-au schimbat in bine de atunci.
     Am inceput sa dam repede telefoane acasa si sa ne gaseasca alt loc in care sa putem sa petrecem noaptea. Doar atat, fiindca stand in masina deja incropisem un alt plan. Trecem catre Vatra Dornei si apoi mai vedem. Din pacate nu aveam timp sa ajungem in aceeasi seara asa ca a trebuit sa cautam un loc de innoptat. Acest loc s-a dovedit a fi o alta statiune cunoscuta: Borsa. Din pacate si aici totul arata dezolant, insa cel putin aveau scuza: este statiune pentru sporturi de iarna, iar acum eram in mai. Am reusit sa gasim dupa mai multe incercari un loc rezonabil in care sa dormim. Din nou am avut probleme cu asigurarea mesei. Cam peste tot erau pensiuni dar nu prea aveau de mancare. Pana la urma am gasit un chiosc deschis si ne-am multumit cu cornuri. Asta e.
Asta a fost o zi pe care nu vrem sa o mai traim.

Ziua 4: Borsa - Vatra Dornei - Campulung Moldovenesc

        Incepe o noua zi cu noi sperante. Din fericire am avut parte de o zi muuuuult mai buna decat precedenta. Am lasat in urma Borsa si am purces la drum spre Vatra Dornei. Auzisem de bine si despre aceasta statiune, asa ca hai sa vedem ce e cu ea. Starea de spirit s-a schimbat radical odata cu iesirea din Borsa. Am avut parte de un drum execrabil, dar impresia generala a fost foarte buna. De ce? Am avut parte de unele din cele mai frumoase peisaje pe care le-am vazut in Romania. Traversarea s-a facut prin pasul Prislop. Drumul a fost practic pustiu. Distanta dintre Borsa si Vatra Dornei de 80-90 km. Insa noua ne-au trebuit vreo cinci ore, asta pentru ca opream la fiecare 2-3 kilometri. Frumuseti pe care doar daca esti acolo le poti aprecia corect. Din pacate nu pot sa va ofer decat fotografiile. Salbaticie, oamenii traiesc in armonie cu natura, nu am vazut defrisari, izvoare amenajate rustic din care puteai sa te inviorezi. Am facut multe opriri sa culegem muguri de brad. Nebunie, nu pot sa exprim in cuvinte cat a fost de frumos. Sper sa va imaginati privind fotografiile. In orice caz, a fost ca o prefata pentru zilele care urmau.
Borsa

Borsa

Pensiunea unde am dormit
















Bistrita aurie

Biserica din Carlibaba



       Insa in  apropiere de destinatie a inceput o ploaie torentiala care a durat destul de mult, astfel ca nu am putut sa intelegem nimic din statiune. Tot in acelasi timp cu apropierea de Vatra Dornei, odata intrati pe drumul european, am avut parte si de conditii civilizate de drum.
       Dupa ce a stat ploaia am avut ca prioritate sa gasim un loc unde sa mancam. Am gasit un restaurant destul de mic, retras care s-a dovedit a fi o alegere foarte reusita. Aici am mancat pentru prima data ciorba radauteana. Minunata!
       Odata rezolvata problema "combustibilului" am incercat sa exploram orasul. Din pacate s-a dovedit inca o statiune pentru leneveala si pentru sporturi de iarna. Insa de aceasta data aspectul era mult mai bun decat precedentele doua statiuni. Cat am stat la masa am inceput sa ne gandim si la alte variante, cel putin pentru zilele urmatoare. S-a dovedit ca a fost o decizie inteleapta. Hotararea a fost, din nou, sa mergem, mai departe. Asa ca am cumparat repede o harta si am inceput sa dam din nou telefoane acasa pentru a primi ajutor.
      Si uite asa am plecat spre Campulung Moldovenesc. Parea sa fie cea mai propice localitate pentru a explora zona.







        Am gasit pana la urma un hotel pe langa gara, Cosmos parca era numele, dovedindu-se ca a fost o alegere foarte buna, desi ne faceam probleme ca vom avea probleme cu trenurile si camioanele care treceau pe centura. Odata cazati, am inceput explorarile. Am descoperit un oras foarte linistit, foarte primitor. Am avut norocul sa gasim un restaurant foarte cochet cu o mancare exceptionala. A fost atat de buna mancarea si personalul atat de amabil ca nu am parasit orasul, a doua zi, pana cand nu ne-am intors sa mancam din nou.
        Cam asta a fost si aceasta zi. Aparent a fost o noua zi ratata. Din fericire peisajele intalnite in trecerea peste munti si conditiile din Campulung au salvat ziua, facand-o sa ramana in amintire  ca o zi reusita.
        Era doar inceputul unui concediu care pana la urma s-a dovedit reusit, chiar daca a fost un tur de peste 2000 kilometri.

Cam atat pentru acum, dar ne reintalnim curand.

luni, 15 octombrie 2012

Primăvară prin România - primul episod

Bine v-am regăsit.

      Așa cum am promis, revin cu povestea unuia din concediile de anul trecut.
     M-am hotărât să vă povestesc prima dată despre cel petrecut în luna mai, acesta mi-a rămas la suflet, cred ca, unul dintre primele motive fiind natura ce renăștea  A avut un farmec aparte, nu știu de ce, poate din cauză că am plecat, pentru prima dată într-un concediu, fără a avea un itinerariu bine stabilit dinainte, sau poate din cauza că era prima dată când plecam într-un tur de țară, poate, cine știe de ce?
     Am plecat undeva în a doua jumătate a lunii mai, fără a ști pe unde vom dormi, unde vom sta să ne potolim foamea, sau alte lucruri la care te gândești de obicei înaintea plecării, dar nu și de această dată. Urma să stabilim pe parcurs toate aceste detalii, aveam la dispoziție aproape două săptămâni în care să ne plimbăm pe unde ne tăia capul și vedeam cu ochii. În felul acesta nu eram legați de date, cazări sau orice altceva. Tot ce ne-am propus a fost să stăm într-un loc atât timp cât ne simțeam bine, fără a ne plictisi.

Prima zi

Slatina - Sighișoara   280 km


       Iată-ne la drum: am pornit pe valea Oltului, având ca țintă pentru prima noapte Sighișoara,  unde ne propusesem pentru început doar o noapte.

       Eu nu mai avusesem parte de concediu de vreo doi ani, așa că vă imaginați ce sentimente am trăit când, pe valea Oltului, am văzut cum natura tocmai prindea viață. Totul era verde, acel verde crud, plin de viață, care iți dă bucuria de a trăi, te revigorează instantaneu.
       O prima oprire am avut-o în Râmnicu Vâlcea. Trebuie să spun că niciodată nu am putut să mă simt bine în orașul acesta. Deși este un oraș de la poalele munților,  nu știu de ce, dar mereu am avut senzația că mă sufoc, prea mult beton, aglomerație.  Nu prea am reușit să văd multe spații verzi. Nu trebuie să luați acestea ca fiind literă de lege, e părerea mea personală și atât, nimic mai mult. Străzile sunt foarte aglomerate, parcările parcă ar fi doar pentru localnici, peste tot scrie că sunt rezervate, ca turist nu găsești decât foarte greu un loc de parcare, poate doar în parcarea de lângă mall (contra cost - ciudat). Dar, poate că de vină sunt edilii care nu sunt capabili să sistematizeze traficul, nu știu, asta e, nu mi-a plăcut și pace.
     Însă, după ceva timp, a apărut și prima oprire pentru peisaj și aer curat: Imediat după ieșirea din Căciulata  se merge în dreapta peste baraj, și apoi am virat la stânga în sus pe malul lacului de acumulare, și cam la un kilometru în amonte se află Mânăstirea Turnu. Este ascunsa între văi, o oază de liniște,  mai ales dacă ajungeți acolo vara, este superb. Aici se găsește o mânăstire construită pe două nivele, practic sunt două biserici, cea nouă este ridicată peste cea veche.



















       După o binemeritată aerisire, am plecat mai departe, dar în scurt timp, ceva ne-a atras atenția,  așa că din nou pauză. Am tras concluzia că vom avea drum lung până la Sighișoara .... Am făcut popas la gura de vărsare a Lotrului în Olt.






        Nu am zăbovit prea mult, dar sufucient cât să ne bucurăm de câteva guri zdravene de aer curat, și iar la drum. Dacă nu iei în seamă traficul, care părea destul de mare și pentru o zi de sâmbătă,  valea Oltului este chiar încântătoare, dovadă fiind desele opriri pentru fotografii. Bineînțeles că încarc și câteva fotografii pentru dovedirea spuselor:




La ieșirea din vale ne-am luat la revedere de la munții care încă mai purtau semnele iernii care tocmai trecuse:





      Uitându-ne la ceas, ne-am cam speriat, așa că am hotărât să dăm bice cailor putere, și direcția Sighișoara. Aveam ceva informații despre pensiuni în oraș, dar nu făcusem nicio rezervare, cu gândul ca le vom vedea la fața locului și ne vom hotărâ atunci. Într-adevăr, deși am zburat prin Sibiu, fără ca măcar să ne oprim, la fel prin Mediaș  tot am ajuns undeva pe la ora 16. Am găsit o parcare și ne-am hotărât ca, în căutarea unei terase unde să mâncăm,  sa ne și aruncăm puțin ochii în jur, mai ales că în apropiere se vedea și o catedrală. După o plimbare pe malul Târnavei Mari, am ajuns prin centrul istoric, unde am și mâncat la o terasa super fain așezată la poalele cetății.  Am plecat mai departe în căutarea unei pensiuni la care să stăm peste noapte. După ce am văzut vreo câteva,  am găsit una ceva mai departe de centru, dar într-o zonă foarte liniștită, pe numele ei Norbert. Am bătut palma pentru o noapte, cu gândul că două jumătăți de zi ne vor ajunge să vizităm toată Sighișoara. Ca să fim siguri că vom avea timp să vizităm cât mai mult, după ce am rezolvat problema cazării am plecat să exploram câte ceva. Și am început cu ceva antichități:




Dar nu asta căutam noi, ci ceea ce ne apăruse ca o idee, de la distanță: cetatea medievală. Am urcat în cetate pe o alee pietonală, niște scări ce se strecoară printre case și urcă foarte abrupt, până în cetate. Printre case, pe alee, foarte multi comercianți cu suveniruri. La capătul aleii ne apare în fața ochilor, maiestuoasă, clădirea Primăriei.


În această zi am descoperit obiective frumoase, primul dintre ele fiind scara acoperită:



         Așa cum se poate vedea din fotografii, spiritul de român și-a lăsat amprenta (a se vedea inscripțiile de pe pereți).
         Pe această scară am urcat la Biserica din Deal: 



          De aici ni se deschidea o panoramă superbă asupra orașului:


           Iată și o imagine de sus a scării acoperite, pe care încă mai urcă elevii liceului de lângă biserică (acesta se pare ca a fost motivul construirii acoperișului):


          A urmat o pauză de răcorire la o terasă aflată la baza scării, după care am început să ne plimbăm hai-hui pe străduțe. Trebuie să vă spun că nu studiasem nimic înaintea plecării, deci nu aveam nici cea mai mică idee ce să vizităm. Părerea mea este că este mult mai interesant așa, pur și simplu savurezi necunoscutul, nu doar bifezi niște obiective, așa cum se întâmplă în cazul multora. Am găsit case foarte plăcut colorate, Turnul cu ceas și multă, foarte multă culoare.





















       Și uite așa a venit noaptea, prilej de alte fotografii interesante:














         Ne propusesem să ne întoarcem la pensiune, dar, ne-a atras atenția zarva: în cetate se organiza un spectacol, așa ca am mai stat, trebuia sa băgăm ochiul  să vedem ce se întâmplă. Lumini feerice, muzică, chiar și clădirile aratau mult mai interesant decât la lumina zilei, oameni puși pe distracție - iată ingredientele unui sfârșit de seară reușit.



În sfârșit, după încă vreo două ore, ne-am dat seama cât de târziu este, și ne gândeam deja la drumul care urma a doua zi: spre Maramures.

Ziua 2 

Sighișoara - Biertan si retur - 60 km

        Seara anterioară ne apăruse ca o idee, dar în această dimineață s-a conturat tot mai clar: am discutat cu proprietarii, și ne-am înțeles pentru încă o noapte. Deja puteam vorbi de dragoste la prima vedere. Din discuțiile cu proprietarii am aflat și de un loc mai puțin cunoscut, dar care se află foarte aproape: Biertan, numai 30 kilometri. În drumul nostru însă se afla și domeniul de la Daneș. Așa că iată-ne din nou la drum.
       Ce pot să spun despre drum: bun cât a fost național, apoi puțin mai rau, dar pot să spun că a fost totuși,  mult mai bun decât prin alte părți. Priveliștea în schimb superbă, mai ales când am intrat pe drumul județean. Verdeață multă, verdele crud al primăverii. Și era tot mai frumos pe măsură ce valea se îngusta.
        Odată ajunși, am avut parte de o mică surpriză: cetatea era închisă. Din fericire pentru scurt timp, întrucât odată ce s-a terminat slujba în biserică, cineva a venit și a descuiat porțile. Și am avut de văzut multe lucruri neașteptate, dar mai ales frumoase, interesante. Dar cred că e mai bine să las fotografiile să vorbească:
































Vechea intrare pentru carele care aprovizionau cetatea:








       Din nou o scară acoperită, de această dată și pe jos era tot lemn, dar mai scurtă decât cea din Sighișoara:


       Cetatea văzută din exterior:






      Din păcate, când am vrut să mâncam ceva, am constatat că nu avem de ales: doar o singura "terasă", mai bine spus un magazin cu câteva mese întinse în jur. A trebuit să lăsăm în urmă acest loc nebănuit de frumos, din fericire puțin cunoscut deci încă neatins. A meritat din plin vizita.
        Pe drumul de întoarcere ne-am oprit pentru scurt timp și la Daneș, sperând să vedem poneii. Nu am reușit, dar am avut întâlnire cu altcineva:





      După amiaza ne-am întors în Sighișoara. Farmecul cetății ne atrăgea ca un magnet. Ne-am plimbat toată ziua, rătăcind pe străduțele pitorești. 




Asta până când a  venit o bură de ploaie ce ne-a forțat să dăm atenție și stomacurilor de care cam uitasem cu ochii la culorile vii ale caselor. Dar după ploaie mai apare și soarele. Gazdele, căci doar ce ne întorsesem la pensiune gândindu ne că nu se oprește ploaia prea devreme, ne îndreaptă către dealul de la marginea orașului, unde am avut parte de o priveliște foarte frumoasă:







         Fotografiile de mai sus sunt făcute de lângă pensiunea care se vede pe dealul din imaginea de mai jos. Din fericire, deși dealul este destul de abrupt, iar drumul trece printr-o zonă mai ciudată, se poate urca și cu mașina,  chiar dacă asfaltul lasă de dorit.


         Spre seară, ne-am reîntors în cetate. Nu știam dacă vom mai avea prea curând ocazia de a ne întoarce  așa că am hotărât să gustăm până târziu în noapte din farmecul acestui oraș.









 \

 \




         Cu gândul la drumul care ne aștepta a doua zi, ne-am retras la odihnă, rupți de oboseală. Ne -am promis că ne vom reîntoarce.