Se afișează postările cu eticheta Curtea de Arges. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Curtea de Arges. Afișați toate postările

luni, 12 septembrie 2016

Scurta incursiune pe Transfagarasan

Salutare!
    Asa cum am spus in postarea anterioara, in miniconcediul de luna trecuta am avut parte de o plimbare reusita, chiar daca a durat numai o zi. Am reusit sa dam o tura pe Transfagarasan.
     Am plecat destul de tarziu, asa ca totul a fost condensat, dar, pentru o zi, a iesit bine. Intai, inainte de a parasi Curtea de Arges, am putut constata ca orasul e tot mai inghesuit. Am facut proviiziile de mancare si bani, apoi, cu foamea potolita am luat directia muntelui. 
    Drumul catre munte nu e intr-o stare extraordinara, dar nici rau nu poate fi numit, e suportabil.
     Timpul fiind scurt, ne-am hotarat sa nu urcam la cetatea Poienari, asa ca prima pauza a fost la barajul Vidraru. Fiind in timpul saptamanii am avut parte de liniste, fara inghesuiala, gratare, vanzatori ambulanti. Am reusit sa facem cateva fotografii reusite. Din pacate, (a cata oara?) accesul la statuia lui Prometeu nu a fost posibil. Un lacat mare troneaza pe usa. Dar nici macar nu poti vedea un program de vizitare. Asta e.



Am plecat mai departe, oprind destul de des pentru fotografii pe marginea lacului, sau langa diverse locuri frumoase (abundente).
Desi zona lacului este destul de frumoasa, totusi, la iesirea in golul alpin incepe spectacolul: imaginea crestelor muntilor, jocurile de lumini si umbre proiectate de nori pe versanti, turmele de oi care urca peretii aproape verticali...



   
Intr-un final am ajuns si la lacul Balea. A urmat o pauza de masa si apoi nelipsitele fotografii. Atat ne ramane.




Am avut parte si de vizibilitate foarte buna, asa ca se putea vedea destul de departe in Transilvania, unduirile Oltului si imensitatea podisului de la poalele muntelui.








Cu greu ne-am desprins urmand sa ajungem si la cascada. Din nefericire, din cauza faptului ca dupa ora 21 circulatia intre Balea cascada si lacul Balea este interzisa, am fost nevoiti sa ne multumim cu fotografiile facute de la telecabina. Dar avem un motiv sa ne reintoarcem pentru a ajunge si la cascada.




              
In povestea ce urmeaza o sa revin cu povestile pe doua roti.
Pana atunci, va doresc calatorii placute!

joi, 23 ianuarie 2014

In recunoastere

Gata!

         A revenit iarna (cel putin asa pare), s-a terminat cu plimbarile de primăvară timpurie. E din nou vremea povestilor.
        Insa, de aceasta data, nu e o poveste veche, e una traita de curand, mai exact saptamana trecuta.
        Profitand de vremea placuta de afara (asa se anunta la meteo) am plecat spre locurile natale. La plecare ne cam ingrijora ce vedeam: ceata deasa si pana aproape de Pitesti am mers ca melcul. Dar, de aici a aparut soarele, cald, luminos, plin de viata. Uraaa!!! Imediat dupa ce am ajuns in marginea Pitestiului, in zare am putut vedea muntii catre care ne indreptam, priveliste care ne-a insotit tot drumul. Golași, zapada numai pe alocuri, dar totusi suficient de imbietori pentru o serie lunga de fotografii.




De altfel, am tinut-o asa pana am ajuns la Musetesti (va amintiti povestea de la sfarsitul verii). Planuisem sa facem o scurta inspectie a unei zone de care va povesteam in aceeasi postare mentionata anterior: raul Doamnei. Inspectie intrucat a fost facuta cu un scop clar: sa vedem daca merita o vizita cu bicicleta. Si a meritat.
         Dar sa va povestesc cate ceva despre locurile respective.
        Raul Doamnei este un afluent pe stanga al Argesului, punctul de confluenta fiind la marginea Pitestiului, putand fi admirat de pe autostrada care trece pe deasupra.
Noi nu am mers pe toata valea, ci numai de la Domnesti in sus. Aici se poate ajunge pe mai multe cai: prima ar fi de la Pitesti  catre Campulung, iar in zona Mioveni se merge la stanga spre Retevoiesti si apoi Domnesti, unde se ajunge si prin Musetesti via Malureni Valsanesti, sau prin Curtea de Arges.
        Despre prima varianta nu am date legate de starea drumului decat intre Pitesti si Mioveni - drumul este de foarte buna calitate. Despre celelalte variante am mai vorbit: eu prefer prin Malureni si Valsanesti intrucat drumul, desi este judetean, este mult mai liber si mai bun calitativ decat cel prin Curtea de Arges. Si mai scurt cu 10 kilometri.
       Nu intamplator am ales sa plecam din Domnesti, asta din cauza ca, potrivit Google Maps, abia de aici se circula efectiv pe marginea raului. Pana aici, venind dinspre Pitesti doar pe anumite portiuni se merge pe mal. Din Domnesti valea se ingusteaza, iar privelistea este cea asteptata, conform zonei de sub munte in care ne aflam. Circa 20 kilometri din Domnesti si pana in ultimul sat, Slatina -am plecat din Slatina si am ajuns in Slatina:)- asfaltul este foarte bun cu exceptia catorva portiuni scurte (50-300 metri) in care nu este asfalt, probabil drumul a fost surpat in aceste zone din cauza umezelii foarte mari din sol (sunt foarte mule izvoare prin aceste locuri). Dupa iesirea din ultimul sat se mai poate merge pe forestier inca 35 kilometri pana la poalele masivului unde se afla varful Moldoveanu.
        Ca obiective de vizitat in zona ar fi Biserica de piatra din comuna Corbi si lacul Invartita din Nucsoara (o abatere de 3 kilometri de  la traseul principal, din Sboghitesti). Prin Nucsoara se poate face trecerea si pe valea Valsanului prin Gruiu. Pana la Nucsoara drumul este asfaltat.
        Biserica din piatra este sapata in munte si este  atestata prima data pe la 1500, dar se pare ca atunci a fost doar reinfiintata. Un lucru interesant, pe care nu il stiam nici eu, este ca aceasta localitate este locul de bastina al familiei Corvinestilor, aici aflandu-se si ruinele castelului lui Vlad Corvin, tatal lui Iancu de Hunedoara (Ioan Corvin).
        Lacul Invartita este un lac de origine tectonica format intr-o dolina de gresie, fiind cel mai mare de acest fel din tara - 2,2 hectare.
        Cat timp se merge prin sate se pot vedea foarte multe zone parca neatinse de civilizatie cu case foarte vechi, insa si multe "castele" aparute mai recent. Insa imaginile care se succed prin fata ochilor sunt superbe.
      Dupa ce se iese din Slatina se intra in zona de exploatari forestiere si pasunat. Dupa trecerea barierei, care tine loc de punct de control pentru camioanele cu lemne, la scurt timp, se temina si asfaltul, dar si legaturile cu civilizatia. Pasuni intinse, muntii falnici, paduri cat vezi cu ochii, multe paraiase care se scurg incet spre raul principal. E de vis!
       Nu am mers prea mult catre munte din cauza orei tarzii, dar mai ales pentru a nu strica bucuria descoperirii frumusetilor zonei, si asta odata cu viitoarea plimbare cu bicicleta. Insa, scopul principal a fost atins! In primavara-vara pe aici se va desfasura o expeditie biciclistica. E prea frumos ca sa ratam asemenea locuri.
       Pentru cei care vor sa petreaca o vreme departe de zgomotul, poluarea si aglomeratia oraselor este o zona foarte potrivita. Atat printre livezile si fanetele din sate, cat si mai sus, in munte.
       Din punctul de vedere al cazarii oferte sunt destule prin satele de pe traseu, dar am vazut cateva pensiuni si catre munte.
       Un lucru important pentru cei carora le place muntele, pe aici se ajunge catre varfurile Moldoveanu si Vistea Mare.
In continuare las fotografiile sa va bucure ochii.



































Lacul Invartita, acum inghetat

        Desi seara am petrecut-o in Curtea de Arges, a doua zi ne-am reintors in Musetesti, spre bucuria celui mic care a putut,  in sfarsit, sa se joace in voie in natura.
Terasamentul mocanitei

Terasamentul mocanitei

Terasamentul mocanitei

Biserica veche din 1808 (1818) in satul Musetesti














       Pe zi ce trece descopar ce tara frumoasa avem si cate locuri minunate stau pregatite sa le descoperim. Povestea asta m-a facut sa imi reamintesc frumoasa povestea a concediilor petrecute prin Bucovina si Ardeal, asa ca in scurt timp o sa continui istorisirile in seria "Primavara prin Romania".
Pana atunci, numai bina va doresc si calatorii placute!