Se afișează postările cu eticheta Bicicleta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bicicleta. Afișați toate postările

marți, 15 februarie 2022

Băile Olanesti-Tisa

Amintiri...
Asta e din 2018.
După ce l-am convins pe Aurel să își ia bicicleta, a trebuit să îl duc și la munte. Cea mai facilă varianta era Olăneștiul.
Am plecat devreme, drumul a fost liniștit, așa că la ora 10 deja intram pe traseu. Fiind o tura de inceput de sezon, am hotărât să urcăm pe valea râului Olănești. Priveliști faine, liniștea era tulburată doar de susurul apei.
La scurt timp după intrarea în sălbăticie am avut parte și de o pană. Asta e. Cu ocazia asta am cunoscut un pensionar pe ATV, retras în munți pe perioada verii, cu care am povestit una-alta cat timp am remediat problema.
Un prim hop a urmat foarte repede. Am incercat să urcăm în Pietrișul, de unde am fi vrut să trecem în Comanaca. Din păcate a trebuit să renunțăm. Lipsa de antrenament se făcea simțită. Asta e! Am mers în susul râului cam 15 kilometri.























Reluăm, după mai bine de un an. Ăsta e timpul pe care îl am la dispoziție.
Așa, deci, după vreo 15 kilometri am hotărât sa ne întoarcem însă la intrarea pe aleea ce duce spre izvoare am zis să încercăm să urcam prin Tisa. 
a fost greu, am mai făcut și o pauză, ba nu, două, dar am reușit să urcam. Merită efortul, imaginile sunt de vis. 
Am descoperit un sat parcă rupt de lumea cu care suntem obișnuiți, însă vreo două mașini trădau apropierea de civilizație.















 De aici am mers către heliport 


și mai departe, prin pădure, către fosta vilă a Ceaușeștilor. 
Din păcate, nu am putut intra să o vizităm din cauză că fusese preluată de către cei din SRI. Asta e. Am avut o coborâre în viteză până la intrarea pe drumul principal, la mica distanță de locul unde parcasem mașina.

sâmbătă, 19 mai 2018

La Fierbinti


       Desi tema iesirii anterioare fusese clara, in saptamana imediat urmatoare s-a ivit ocazia unei reeditari. Si cum micii de la Gruiu s-au dovedit pe masura exigentelor, am mai facut inca o iesire in zona, de aceasta data incluzand si obiective "turistice".
        Am fost patru: je, MaC@, Maria si BodoC. Eu am iesit din nou pe cursiera. Ne-am intalnit la Manastirea Caldarusani de unde am plecat in directia Gradistea si apoi Sitaru. Drumul bun, vremea buna…bice. Si multe pauze de fotat, asa cum spun clasicii.




        La intersectia din Grecii de Jos am avut optiunea de a merge in stanga spre Micsunestii Mari sau inainte spre o destinatie mai cunoscuta: Fierbinti-Targ. Colegii au ales Fierbinti. Aveam sa intram in vestitul targ.
       La un moment dat s-au oprit si o tanti de pe marginea drumului, fara sa apucam sa o intrebam ceva ne spune ca am ratat crasma lui Bobita.?!?!?!?! Nu am urmarit fenomenul, dar in capul meu acea crasma era un simplu platou de filmare. Deh, colegii stiau mai bine. Am facut cale intoarsa si, pe malul unui lac, am descoperit si vestitul loc de pelerinaj. Spun pelerinaj pentru ca acolo vin “turisti” pentru cateva poze, mai putin pentru scopul in care a fost creat asezamantul: biblioteca. Dar scumpa ca una din statiune.



       Am controlat sa vedem daca Bobita este la treaba, dar in acea zi isi luase o zi de concediu. Am stat pret de aproape o ora, apoi am plecat catre micii de la Gruiu.

       Imediat ce am facut dreapta am intrat pe un drum de pamant, in jur de vreo doi kilometri. Insa calitatea a fost suficient de buna incat rotile sau posteriorul sa nu aibe de suferit.
        In Micsunestii Mari  am revenit pe asfalt si am apucat in directia Micsunesti-Moara, apoi Nuci, de unde am revenit in Lipia pe drumul care incepe sa fie foarte familiar, iar de aici pana in Gruiu a mai fost doar un pas.


       Cat am stat sa mancam nu ne-am mai uitat la ceas, asa ca atunci cand ne-am hotarat sa plecam incepuse sa se lase amurgul. Noroc ca nu eram departe de masini. Totusi ne-a prins noaptea pe drum. Din nou, nepregatit. Dar asta nu mai e, de mult timp, o surpriza. Am ajuns, ca atunci cand plec, sa ma intreb ce am mai uitat. Nu aveam suport de lanterna, asa ca am mers cu ea (lanterna) in mana.
        Dar tragand linie a fost o iesire extreme de placuta.
     Multumesc tuturor prietenilor care s-au alaturat de-a lungul intregului an turelor la care am participat. Sper ca si anul care a inceput sa fie la fel de plin de moment frumoase. Cel putin la fel…




joi, 22 martie 2018

O iesire cu peripetii – Caciulati-Moara Vlasiei-Gruiu si retur


          No, am ramas dator cu iesirile din toamna tarzie. Astea au fost mai degraba motiv de iesit la mici, la Gruiu.
           Prima dintre ele a fost cu plecare din Caciulati, am continuat prin Moara Vlasiei, apoi Lipia si cap de linie la Gruiu. S-a intamplat aproape de sfarsitul lui octombrie, cand, speram noi, adica je, MaC@ si doamna dansului, sa vedem un amestec unic de culori. Ne-a iesit partial, adica ceva impresii frumoase am avut numai in padurea de langa Manastirea Caldarusani si numai la intoarcere.









          Am lasat masina la o terasa din Caciulati. La stabilirea necesarului de diverse s-a tinut cont de prognoza , adica soare si in jur de 17 grade – rezultatul a fost ca am lasa bluzele mai groase in masina, plecand numai in tricou.
Prima parte imi era necunoscuta, dar din Moara Vlasiei am recunoscut drumul. Era comun cu iesirea din vara, cea pe cursiera.
        La scurt timp dupa ce am virat stanga, spre Caldarusani, am avut primele moment interesante. Primul a fost un tip care alerga de unul singur, al doilea ceata deasa care nu era in program. Norocul meu a fost ca Maria avea in rucssac o vesta care s-a dovedit de mare ajutor.
         Pauze scurte pe traseu, fara poze, dar scopul final era sa ajungem cat mai repede la restaurantul pe care il tot auzeam laudat, adica in Gruiu. La intrare chiar era specificat, grafic, ca este prietenos cu bicilistii.
          Pana aici nu prea am avut chef de poze, din cauza cetii.
         Mancarea s-a dovedit a fi suuuuuper buna. Mici, cartofi taranesti, carnati…..festin udat din plin cu bere (fara alcool).

         Cat am stat noi la mancare domnul Soare a binevoit sa isi faca aparitia. Am plecat pe acelasi drum sperand sa putem sa facem si cateva fotografii. Si am reusit.







              Insa avea sa urmeze inca o surpriza neplacuta. Dupa o lunga perioada am hotarat sa iau cu mine camera foto. Insa, in padurea Caldarusani, am avut surpriza neplacuta sa constat ca acumulatorii sunt terminati, asa ca am reusit sa fac o singura fotograafie. Restul au fost facute tot cu telefonul.






           Au mai urmat alte pauze pentru fotografii apoi directia masina. Unde ne astepta o alta surpriza. Nu vroia sa porneasca. Bateria moarta. Am intrebat pe cativa localnici de cabluri de current dar degeaba. Pan la urma a plecat impinsa. Apoi tot drumul am auzit un sunet ciudat din zona motorului.
         Intr-un final am reusit a ajungem acasa fara probleme, dar dupa o scurta pauza de cumparaturi sportive.