Se afișează postările cu eticheta Barcelona. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Barcelona. Afișați toate postările

vineri, 3 august 2012

Europa episodul 4 - Barcelona 1

Ziua 7

Barcelona - prima zi 

        Iată-ne în prima zi destinată vizitelor. De dimineață ne hotărâsem să luăm un card valabil toată ziua pe toate mijloacele de transport ale municipalității. Deși căutasem de nenumărate ori pe net locațiile de unde se vând acestea, nu am reușit să aflu nimic. În aceste condiții, am fost nevoiți să ne încercăm norocul la autobuz. Însă, când am cerut un astfel de card șoferului, am avut neplăcuta surpriză să ne spună că aceste carduri sunt disponibile doar în anumite locații din Barcelona, iar acum biletul ne costa aproape 3 euro de persoană, plus alți 3 euro pe o linie în oraș. În condițiile acestea, am preferat să ne întoarcem la hotel și să ne urcăm în mașină. S-a dovedit a fi o alegere înțeleaptă, întrucât, acel card, pentru 2 zone costa 12 euro,  iar pentru o zona costa 7,7 euro. Parcarea în Barcelona a fost sub 6 euro, așa că, dacă cineva vrea să facă astfel de calcule, e liber. Ideea importantă este că am avut mult mai multă libertate de mișcare, având mașina la dispoziție. 
         Primul loc pe care l-am căutat a fost un hypermarket de unde să facem niște provizii pentru zi: apă, ceva de ronțăială pe drum. Am fost norocoși și am găsit un complex comercial Glories, parcă, (avea în componență un Ca--our) lângă Torre Agbar, unde aveam două ore de parcare gratuită. Suficient timp pentru cumpărături. La intrarea în parcarea complexului, am remarcat, chiar peste stradă, o parcare cu preț rezonabil 5,6 euro pentru 6 ore, cele de pe marginea străzii erau 2,5 euro pentru o  oră. Am mutat mașina în parcarea respectivă și am intrat la metrou. De aici se puteau cumpăra acele carduri valabile pe mai multe zone, dar din păcate nimeni nu a putut să mă lămurească dacă acestea sunt valabile de la prima utilizare sau de la cumpărare. Așa că am luat cartele pentru o zi și pentru o singură zonă, o hartă a metroului și una cu obiectivele, și am început să studiem. Cel mai apropiat obiectiv era Arcul de Triumf. Deci am stabilit și prima destinatie, așa că am pornit la drum.
          Am găsit un Arc atipic: toate pe care le-am văzut sunt din piatră albă-cenușie, aici însă, avea o culoare cărămizie foarte frumoasă.



         De aici am plecat să explorăm strada/parcul ce pornește de la Arc.





        În acest parc, și mai apoi și în alte zone, am văzut ceva despre care citisem pe net înaintea plecării, ceva ce ar putea ajuta și aglomeratele orașe din Romania: Barcelona are pentru locuitorii săi un sistem de închiriere a bicicletelor pe bază de abonament, prin care pot să ia o bicicletă dintr-un loc și să o lase într-un alt loc. Se ușurează foarte mult traficul, o să întâlniți foarte multi bicicliști pe stradă, iar din punct de vedere al sănătății, aerul respirat este mult mai curat. Pe toată lungimea străzii numai clădiri vechi, dintre ele remarcându-se Palatul de Justiție.



         Ceva ce la noi ar fi o mare nenorocire și s-ar lăsa și cu amenzi, la ei este ceva normal: lumea stătea întinsă pe iarbă fără să deranjeze pe cineva. Dar asta înseamnă că banii primăriei se duc la niște oameni care îngrijesc aceste parcuri, nu în buzunarele cui "trebuie". Ei știu să facă turism, noi distrugem, sau atunci când cineva încearcă să facă ceva bun, îl dăm jos.
       După o plimbare prin acest parc, ne trezim în alt parc, de asta dată mult mai mare. În parc am descoperit un castel despre care nu auzisem nimic: Castelul celor Trei Dragoni.





        Ca să vă faceți idee despre distanța dintre cele două, iată o fotografie făcută din fața castelului:


          În ziua când am ajuns noi, se filma, așa că tot ce am putut face, a fost să ne plimbăm prin parc.
      De aici am plecat spre unul dintre obiectivele emblematice pentru Barcelona: Parcul Guell. Ca să ajungem acolo am apelat la autobuze. Neavând niciun ghid pentru autobuze, am fost nevoiți să apelăm la localnici. Se pare că sunt foarte săritori: am întrebat o doamnă, care chiar dacă nu vorbea nicio limbă pe care o cunoșteam noi, ne-a ajutat: a mers cu noi până la cea mai apropiată stație, s-a interesat și nu a plecat de lângă noi decât când a văzut că suntem în autobuz. 
Am  găsit un parc imens plin de opere, lucrări sau cum vreți să le numiți, originale, într-adevăr de multe ori ciudate, dar tocmai asta le scoate în evidență.











       Tot acest parc este diferit de ideea obișnuită de parc. La prima vizită, cred că multă lume nu se gândește la relaxare ca într-un parc obișnuit. Fără să vrei, ramâi impresionat de originalitatea creatorului, este mai mult o operă de artă decât un parc.
       Dar, ca în orice parc, poți întâlni și artiști ambulanți, numai că de această dată chiar părea un artist, vă las să hotărâți voi dacă am dreptate sau nu:



         După câteva ore petrecute în parc am plecat către mașină. Am făcut o plimbare pe jos, întrucât am vrut să simțim și pulsul străzii. A fost o plimbare interesantă, ne-am aruncat ochii prin magazinele înșirate pe margine,  foarte multe patiserii, am gustat niște prăjituri care arătau îmbietor, și chiar aveau un gust foarte bun. Am ajuns din nou la Arc, iar de aici am încercat să vedem cum arată Barcelona din mașină. 
În primul rând este foarte bine organizată, se circulă foarte bine, dar puțin cam prea aglomerat în zonele turistice. 
         Am văzut și vestita Rambla și am înțeles de ce le merge atât de bine hoților de buzunare: este o zonă pietonală, plină de terase, flancată pe laterale de câte o bandă de circulatie și o bandă destinată parcării, ceea ce face foarte dificilă urmărirea acestora. Atenție foarte mare atât ca pieton cât și ca șofer: pietonii sunt foarte expusi la furturi, (și nu sunt doar românii nostri), șoferii trebuie să stea cu ochii în patru întrucât aproape toate terasele care sunt aici au restaurantele aferente pe cealaltă margine a străzii, iar ospătarii au obiceiul să se arunce în fata mașinilor fără să se uite, așteaptă sa îi ferești.
       După ce am dat câteva ture prin oraș și ne-a prins întunericul, am ajuns și în zona portului. Partea destinată traficului de călători este undeva în mijlocul mării, și trecerea se face pe un pod care iți oferă o priveliște impresionantă asupra împrejurimilor: clădiri, statuia lui Columb, vapoarele imense, totul luminat feeric. A fost o senzație foarte interesantă.
         De aici am plecat către hotel și cu asta s-a terminat ziua.
         Ne reîntâlnim în zilele următoare cu ziua a doua la Barcelona, din nou cu fotografii și filme interesante.


luni, 30 iulie 2012

Europa - episodul 3


Să revenim la poveste. Așa cum am promis, de astăzi vor apărea și fotografiile.

Ziua 5

Dijon - Avignon (Franța) - 440 km

       A doua zi de dimineață am plecat la drum dar nu înainte de a da o tură printr-un complex comercial care funcționează și la noi, pentru ceva cumpărături pentru drum și nu numai.
  După cum am menționat mai înainte, am plecat pe drumurile naționale în ideea de a vedea și o altă față a Franței. Și așa a fost. Drumurile în continuare erau foarte bune, dar din nefericire pentru noi, deja localitățile se succedau într-un ritm asemănător cu România de pe drumurile naționale sau județene, aproape una în continuarea celeilalte. Singurele lucruri care merită menționate sunt podgoriile întinse, unde am văzut ce înseamnă viticultura adevărată, și sensurile giratorii foarte dese, care ne-au scos peri albi. Dupa circa 3 ore în care nu am făcut mai mult de 150 de kilometri, ne-am hotărât să ne reîntoarcem pe autostradă. De data aceasta găsești tot ce ai nevoie: benzinării (chiar dacă exagerat de scumpe: 1,8-1,9 euro/l benzina 95 și 0,95-0,97 GPL-ul, față de 1,5-1,6 benzina, respectiv 0,82-0,84 gazul, cât costă în orașe), popasuri, restaurante și taxe de autostradă, care te usucă. Am avut parte de o ploaie torențială chiar de la intrarea de la Lyon, abia vedeam pe unde mergem. Din fericire, după 1 ora ploaia s-a oprit. Fără alte incidente, am ajuns la hotel (undeva la marginea unui orășel de lângă Avignon)  unde am și rămas, întrucât nu aveam unde să mergem, mai ales că era și frig, iar noi eram obosiți.


Ziua 6

Avignon - Barcelona - 460 km

      Dimineața, după 5 zile de mers întins, am plecat nerăbdători să ajungem cât mai curând în Barcelona. Aceasta va fi prima oprire mai lungă: 3 nopți. 
       Despre drum nu pot să spun prea multe. La un moment dat, după Montpellier, am ieșit de pe autostrada directă, și am făcut un mic ocol prin Saint Andre de Sangonis, ocazie cu care am testat și autostrăzile fără taxă. Sunt la fel de bune ca și cele cu plată, numai că au doar două benzi, iar uneori, curbele sunt puțin mai strânse. Un alt aspect care merită remarcat, este că pe porțiunea de autostradă fără plată nu am întâlnit locuri de popas sau benzinării. Dar acestea sunt mult mai libere. În rest nimic notabil. La Beziers am reintrat pe autostrada cu plată și am revenit la trei benzi, dar și un trafic mult mai aglomerat
      La intrarea în Spania am avut parte și de un scurt control al vameșilor, care erau în grevă și se manifestau prin exces de zel, dar nimic special.  O mică mențiune: traversarea Pirineilor dintre Franța și Spania oferă peisaje frumoase. La scurt timp după intrarea în Spania se circulă mai mult pe două benzi, iar calitatea drumului scade foarte mult, chiar dacă taxele de autostradă sunt la fel de piperate ca și în Franța. Din cauza îngustării la doua benzi, începe să fie destul de aglomerat. Ca și în Franța, o mare  parte din autostrăzi sunt cu plata, deși, cum spuneam mai devreme, calitatea este la un nivel foarte scăzut. Un aspect benefic este faptul că sunt mult mai multe benzinării și restaurante pe marginea autostrăzii, chiar dacă sunt destul de scumpe. Prețurile la benzină se învârt pe autostradă în jurul a 1,6-1,7 euro/l, dar de această dată dispar stațiile cu GPL. Pentru cei care circulă cu GPL: trebuie să vă documentați foarte bine asupra locațiilor, fiindcă sunt foarte puține. Asta din cauză că în Spania GPL-ul este permis doar pentru taximetre și ambulanțe. Această regulă nu este valabilă pentru străini, stați liniștiți. Din nou, ca și în Germania, se folosește alt tip de duză, pe care o au ei. Dacă cineva are nevoie de ajutor cu localizarea acestor stații, puteți să mă contactați pe email și  vă dau link-urile pe care le-am folosit eu. Nu știu dacă am voie sa postez aici astfel de link-uri, se poate interpreta ca reclamă.
      La hotel, cam 20 km depărtare de Barcelona, am ajuns după-amiaza târziu, iar după ce am mâncat putin,  am plecat să vizităm Barcelona. Am preferat să ne cazăm în afara Barcelonei deoarece în oraș sunt foarte puține hoteluri care au parcare, iar cele care au sunt foarte scumpe, și de obicei cer și taxe de parcare de peste 20 euro/zi. S-a dovedit a fi o alegere destul de bună pentru noi, întrucât în Barcelona este foarte mare gălăgie la orice oră, pe când noi am avut parte de foarte multă liniște. Oricum, în oraș se ajunge cu mașina foarte ușor, în circa 10 minute.
       Un lucru foarte important: în orașele mici aveți foarte mare grijă la pietoni. Aceștia sunt obișnuiți să se arunce pe trecerea de pietoni fără să se asigure, fiind obișnuiți să li se acorde prioritate necondiționat. Riscați sa rămâneți pietoni. Eu era să o pățesc, dar din fericire polițistul care era în zonă a fost înțelegător, probabil văzând că nu vorbesc limba, încercând, mai mult prin semne, să îi spun că suntem în căutarea unui restaurant, ba mai mult, ne-a dat și o hartă și ne-a arătat cum să ajungem la niște restaurante.
      Nu voi încerca să vă spun cât de impresionante sunt obiectivele pe care le-am vizitat, aceste locuri trebuie vizitate ca să le simți măreția, oricum scopul principal al acestor povestiri este să vă ofer informații practice. Bineînțeles că nu o să omit descrierea locurilor, veți vedea destul de multe poze frumoase, care spun mult mai mult decât voi reuși eu sa exprim prin cuvinte. Dar, chiar dacă mă repet, aceste locuri trebuie vizitate.
       Fiind seară, am reușit să găsim o parcare liberă și fără taxă langa Sagrada Familia (parcările sunt cu plată până la ora 18-19, depinde de zonă), lucru care în timpul zilei ar fi fost imposibil. Așa că am reușit să vedem Sagrada Familia pe înserate, lucru care am constatat că îi dădea un alt farmec decât la lumina zilei.



      După o plimbare pe străzile foarte inguste  din jurul catedralei, ne-am retras la hotel, mergând pe malul Mediteranei.
       În Barcelona am constatat că spaniolii seamănă mult cu noi: magazinele erau deschise până seara foarte târziu, la fel ca și restaurantele, deci nu trebuie să vă faceți probleme că nu veți găsi un loc unde să mâncați la ore târzii, sau de unde sa cumpărați suveniruri. O constatare importantă este că străzile sunt foarte înguste și totdeauna trebuie să fii foarte atent la volan, întrucât toate străzile sunt înțesate cu terase și riști să iți sară oricând cineva în fața mașinii.
       Cu aceste prime impresii și informații, ne-am retras la hotel pentru a face planul  de bătaie pentru a doua zi: unde lăsăm mașina, cum ne deplasăm între obiective, ce vom vizita, etc. Aveam de unde alege, de fapt a fost chiar greu să alegem ce vom vedea și la ce vom renunța, nu aveam decât două zile la dispoziție. Dar, veți afla în episodul următor ce locuri frumoase și impresionante am ales să vizităm, și sunt destule de povestit, dar se lungește prea mult acest episod, și nu aș vrea să vă plictisesc.

Ne reîntâlnim  în două-trei zile cu mult mai multe despre Barcelona, atât povesti cât și fotografii.