Se afișează postările cu eticheta Balteni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Balteni. Afișați toate postările

marți, 27 februarie 2018

Peris 2017


Urmatoarea iesire a fost in prima duminica din august.
Initial am vrut sa fac un traseu prin Bucegi, dar, din lipsa de parteneri am fost nevoit sa renunt. Din nefericire, unul dintre cei cu care as fi putut merge, a trebuit sa fie la serviciu dumnica dupa pranz, asa ca, impreuna cu inca un tovaras care putea sa mearga numai dimineata, am hotarat, la sugestia stimabilului Traveller sa mergem pe un traseu in apropierea Bucurestiului.
Ne-am strans la prima ora, eu, Traveller si MaC®, si am plecat in directia Peris.
Am lasat masina in fata garii, ne-am echipat si am purces la drum. Deja caldura incepea sa se faca simtita. Nu era decat 8:30 si noi incepeam sa fierbem.
Am mers in directia Ciocanari si am avut parte foarte repede de intrarea pe off-road (mai mult off decat road). Ocazie cu care subsemnatul a avut primele probleme. Noua sa nu a fost bine stransa in momentul montajului, din lipsa de cheie. Lasa ca o fac dimineata cand ajung la masina. Am uitat, ce, nu stiati? Ata ete. Dar, odata cu iesire pe drumul de pamant, a inceput sa se miste sub mine. Am facut o pauza in care am incercat remedierea problemei, insa au aparut niste viespi/albine care se tot agatau de noi. Am fugit repede pe marginea lanurilor de porumb si soreata si am alergat spre Burias. 


Pe camp am fost facuti de rusine de un tataie cu o antichitate de bicicleta. A zburat pe langa noi. Am trecut prin sat, si ajungem si la podul de peste Ialomita. Moment prielnic pentru o sedinta foto. Nu l-am ratat.




Mergem mai departe si intram pe asfalt in Poienarii Burchii. Dupa o lunga consfatuire, care a durat fix cateva secunde, am hotarat sa oprim la primul stabiliment unde sa ne adapam. Asa am facut.
Cand am ajuns noi, eram singurii clienti. Probabil ca biticlele au ceva megic: in cateva minute era roi de biciclete, parca se apropia startul unei curse imporante. Batrani, femei, accidentati s-au strans in jurul nostru.

Odata terminata pauza, am continuat, dar pentru scurt timp, intrucat am descoperit un monument. Lasat in paragina, logic, doar suntem in Romania.



Urmatorul popas l-am facut la manastirea Pissiota. Am oprit, am vizitat-o numai pe exterior (din cauza ca am ajuns in timpul slujbei nu am mai intrat) si am plecat mai departe.




Am plecat mai departe si am profitat ca drumul e pustiu ca sa putem merge pe contrasens ca sa ne ascundem de arsita soarelui. In Poienarii Rali am oprit sa facem si cateva fotografii cu un tren , apoi am dat bice calutilor catre lunca Ialomitei. 


La intrarea pe drumul de pamant am avut neplacuta surpriza sa constatam ca cineva se jucase cu tractorul, asa ca drumul este nerecomandat celor care au in desfasurare lucrari dentare. Pana la podul pietonal ne-au clantanit dintii de ziceai ca sunt multe grade sub 0.


Pe pod ne-am facut de cap: mers pe bicicleta, poze multe, mai ca trageam si un pui de somn, dar ne grabeam.








Am intrat in Piscu, dar pentru scurt timp. Suficient cat sa “admiram” leii masivi, plini de stralucire aurie, de la intrarea in unele curti. La monumentul din centrul satului am virat la dreapta. Am continuat pe drumul de pamant in directia padurii, . Abia o asteptam. Inainte de a ajunge la marginea padurii am trecut si prin cartierul Poiana Florilor.
Incepusem sa simtim codul portocaliu. Odata intrati in padure am avut parte de multe urzici, foaaaaarte multi tantari, dar in general drum bun. Cu toate astea, imediat ce am ocolit o ramura groasa ce zacea pe drum, am dat intr-o groapa si buf, am dat de pamant. Din fericire, fara urmari grave.
Ca de obicei, am ratat o intersectie si ne-am trezit intr-o fundatura de dupa care a iesit un jandarm mai putin sociabil care nu ne-a dat niciun fel de ajutor. Ne aflam pe o limba de pamant intre doua lacuri. Ne-am intors si am gasit destul de repede iesirea salvatoare si cu asta am lasat si padurea in spate.





Imediat ce am intrat in Balteni am facut o noua pauza de alimentare, iar de aici nu a mai fost prea mult pana la masina.
A fost o tura placuta care ne-a lasat timp sa ne si facem treburile dupa pranz. In cazul meu a fost un somn bun.

luni, 24 martie 2014

O tura de dezmortire

Vine, vine priiiiimavaaaaaara
Ne plimbam prin toaaaaaata taaaaaara.

Sau mai bine spus in jurul casei, cel putin pentru moment.
Ieri am iesit in sfarsit din hibernare cu o tura faina de vreo 50 kilometri.
Impreuna cu Marius si cu Joby_toss am iesit la iarba verde.
Traseul parcurs a fost prin Brebeni, Greci, Schitu, Perieti, Balteni, Recea si apoi acasa.
 De aceasta data nu am mai iesit catre Recea, am ales iesirea spre Brebeni, pentru ca cineva a vrut sa evite urcarea de la Brebeni. Imediat dupa iesirea din Slatina  mi-a atras atentia o fantana cu cumpana pe care nu am remarcat-o pana acum.
Dupa cum se vede, am avut parte de multa verdeata. Din pacate am avut parte si de un usor vant din fata, dar ne-am descurcat. Pana la Brebeni cunosteam traseul, asa ca nu au fost probleme. Insa, cand am facut stanga spre Greci, am vazut o panta care parea destul de mare, asa ca am facut o pauza de alimentare.
S-a dovedit ca era destul de solicitanta (acum la iesirea din iarna, cred ca mai la vara va fi floare la ureche). Odata ajunsi in deal am avut in fata imensitatea campiilor. Nici urma de vreo constructie, copac sau ceva asemanator, nimic. Doar cativa pacatosi care lucrau pamantul in ziua de duminica. Fiecare cu alegerile lui. Chiar daca nu sunt un bisericos, totusi, ziua de duminica o respect. Dupa ceva kilometri am ajuns la liziera unei paduri de stejar, dar care nu era decat pe o parte a drumului, cel putin momentan. Avea sa ne inconjoare in curand. Am mai facut o pauza, iar eu am schimbat si hainele de pe mine.



La iesire din padure ne astepta o coborare frumoasa pe care am savurat-o din plin. Dupa o scurta pauza de orientare, am virat stanga spre Schitu. Un drum fara prea multe cuvinte. Tot ce am remarcat a fost saracia  lucie care domneste, desi din loc in loc mai vezi si cate o masina scumpa, sau cate un castel (finalizat sau in constructie). Pana si partidul de la putere are un sediu jalnic.

Un alt lucru pe care l-am remarcat este ca dupa ce iesi din Brebeni nu mai gasesti cismele sau fantani pe marginea drumului. Putinele fantani pe care le-am intalnit aveau scris pe ele "apa rea". Noi am facut aprovizionarea din curtea unei bunicute. 
Am avut parte de cateva urcari mai serioase dupa care am oprit pentru o pauza de realimentare in Perieti.

De aici si pana in Recea, cu exceptia Balteniului am avut parte numai de camp. De aceasta data am vazut si destul de multe locuri nemuncite.

Pana aici drumul a fost in general bun, cu ,ici portiuni mai proaste, mai ales pe masura ce ne apropiam de Recea. Odata cu lasarea serii incepea sa se simta si racoarea.
Ajunsi la Recea am mai facut inca un popas la cismeaua de dinaintea ultimei urcari. Speram sa ne putem racori cu ceva rece, dar din pacate dugheana pe care o stiam, disparu-se. Asa ca ne-am multumit cu apa rece. Ne-am facut curaj si am inceput urcarea. De jos parea destul de fioroasa, dar pana la urma s-a dovedit mai mult lunga, insa panta nu era chiar atat de mare. Am trecut in viteza pe langa herghelie indreptandu-ne in viteza catre Slatina. Odata intrati in oras, am avut parte de un drum distrus de catre Doreii care s-au apucat sa sape pentru noua canalizare, fara a avea aceasta zona in plan.
De aceasta data nu am avut probleme cu cainii, singurii mai fiorosi fiind cei de la cosmelia padurarului de la intrarea in Recea. Cel mai periculos loc pe care il stiam, in zona RAR-ului, s-a dovedit a fi foarte linistit de aceasta data. Pe marginea drumului am vazut destul de multi caini loviti de masini, parca cineva facuse o campanie contra acestora.
Odata ajunsi in centru, ne-am despartit cu gandul la urrmatoarea iesire.




Route 2526326 - powered by www.bikemap.net

Pentru cei care prefera Mapmyride pun doar link-ul, harta nu se afiseaza aici.
mapmyride.com/routes/view/377982747