La sfarsit de iulie, la insistentele partenerilor de plimbare , m-am
reintors la Stana lui Burnei. Planul initial era sa urcam pe culmea
Malita, dar ploile cazute cu cateva zile inainte au facut sa nu fie
posibil, asa ca ne-am repliat si am urcat pe valea raului.
Eram curios cum este cu bicicleta functionala.
De aceasta data am fost 6, din care doua fete. A fost o tura cu ritm
lejer. Data fiind viteza de urcare, am avut timp sa savurez in
liniste peisajele, natura, plimbarea.
Daca prima data m-am chinuit sa urc, mergand de multe ori pe langa
bicicleta, sau suferind de sete, acum am urcat numai pe bicicleta,
iar consumul de apa si mancare s-a injumatatit.
De altfel, pe parcursul drumului am vazut foarte multe locuri unde
erau picnicuri sau zone de campare.
Tot din cauza ritmului scazut, am ajuns, din nou, sa intarziem. Dar
a fost frumos.
De aceasta data am putut sa ma bucur de coborare.
Geeeeeniiiiiaaaaaalaaaaaaaa!
Odata ajunsi la masini, ne-am bagat cu biclele in rau, apoi ne-am
asezat la masa la pensiunea din apropiere.
De aceasta data am batut toate recordurile: am ajuns la ora 1:00. Noaptea! Noroc ca a doua zi era duminica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu