luni, 12 septembrie 2016

Scurta incursiune pe Transfagarasan

Salutare!
    Asa cum am spus in postarea anterioara, in miniconcediul de luna trecuta am avut parte de o plimbare reusita, chiar daca a durat numai o zi. Am reusit sa dam o tura pe Transfagarasan.
     Am plecat destul de tarziu, asa ca totul a fost condensat, dar, pentru o zi, a iesit bine. Intai, inainte de a parasi Curtea de Arges, am putut constata ca orasul e tot mai inghesuit. Am facut proviiziile de mancare si bani, apoi, cu foamea potolita am luat directia muntelui. 
    Drumul catre munte nu e intr-o stare extraordinara, dar nici rau nu poate fi numit, e suportabil.
     Timpul fiind scurt, ne-am hotarat sa nu urcam la cetatea Poienari, asa ca prima pauza a fost la barajul Vidraru. Fiind in timpul saptamanii am avut parte de liniste, fara inghesuiala, gratare, vanzatori ambulanti. Am reusit sa facem cateva fotografii reusite. Din pacate, (a cata oara?) accesul la statuia lui Prometeu nu a fost posibil. Un lacat mare troneaza pe usa. Dar nici macar nu poti vedea un program de vizitare. Asta e.



Am plecat mai departe, oprind destul de des pentru fotografii pe marginea lacului, sau langa diverse locuri frumoase (abundente).
Desi zona lacului este destul de frumoasa, totusi, la iesirea in golul alpin incepe spectacolul: imaginea crestelor muntilor, jocurile de lumini si umbre proiectate de nori pe versanti, turmele de oi care urca peretii aproape verticali...



   
Intr-un final am ajuns si la lacul Balea. A urmat o pauza de masa si apoi nelipsitele fotografii. Atat ne ramane.




Am avut parte si de vizibilitate foarte buna, asa ca se putea vedea destul de departe in Transilvania, unduirile Oltului si imensitatea podisului de la poalele muntelui.








Cu greu ne-am desprins urmand sa ajungem si la cascada. Din nefericire, din cauza faptului ca dupa ora 21 circulatia intre Balea cascada si lacul Balea este interzisa, am fost nevoiti sa ne multumim cu fotografiile facute de la telecabina. Dar avem un motiv sa ne reintoarcem pentru a ajunge si la cascada.




              
In povestea ce urmeaza o sa revin cu povestile pe doua roti.
Pana atunci, va doresc calatorii placute!

2 comentarii:

  1. Trebuie sa ma rusinez ca nu am vazut niciodata Transfagarasanul... si sa ma decid sa remediez situatia. P.s: sunt foarte curioasa cum se conduce pe Transfagarasan, banuiesc ca ne vei spune asta in urmatoarea postare! Multumesc ca ai impartasit aceasta experienta cu noi, o seara placuta!

    https://femeieastazi.blogspot.it/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu am vazut multe locuri frumoase, asa ca, nu are de ce sa ne fie rusine. Timpul, banii, distanta sunt motive obiective, asa ca:Astae viata.
      Drumul nu e intr-o stare foarte buna, dar nici dezastru nu este. Viteza cu care eu merg este una redusa. Pentru a putea savura plimbarea, dar si pentru siguranta personala.

      Ștergere