luni, 24 martie 2014

O tura de dezmortire

Vine, vine priiiiimavaaaaaara
Ne plimbam prin toaaaaaata taaaaaara.

Sau mai bine spus in jurul casei, cel putin pentru moment.
Ieri am iesit in sfarsit din hibernare cu o tura faina de vreo 50 kilometri.
Impreuna cu Marius si cu Joby_toss am iesit la iarba verde.
Traseul parcurs a fost prin Brebeni, Greci, Schitu, Perieti, Balteni, Recea si apoi acasa.
 De aceasta data nu am mai iesit catre Recea, am ales iesirea spre Brebeni, pentru ca cineva a vrut sa evite urcarea de la Brebeni. Imediat dupa iesirea din Slatina  mi-a atras atentia o fantana cu cumpana pe care nu am remarcat-o pana acum.
Dupa cum se vede, am avut parte de multa verdeata. Din pacate am avut parte si de un usor vant din fata, dar ne-am descurcat. Pana la Brebeni cunosteam traseul, asa ca nu au fost probleme. Insa, cand am facut stanga spre Greci, am vazut o panta care parea destul de mare, asa ca am facut o pauza de alimentare.
S-a dovedit ca era destul de solicitanta (acum la iesirea din iarna, cred ca mai la vara va fi floare la ureche). Odata ajunsi in deal am avut in fata imensitatea campiilor. Nici urma de vreo constructie, copac sau ceva asemanator, nimic. Doar cativa pacatosi care lucrau pamantul in ziua de duminica. Fiecare cu alegerile lui. Chiar daca nu sunt un bisericos, totusi, ziua de duminica o respect. Dupa ceva kilometri am ajuns la liziera unei paduri de stejar, dar care nu era decat pe o parte a drumului, cel putin momentan. Avea sa ne inconjoare in curand. Am mai facut o pauza, iar eu am schimbat si hainele de pe mine.



La iesire din padure ne astepta o coborare frumoasa pe care am savurat-o din plin. Dupa o scurta pauza de orientare, am virat stanga spre Schitu. Un drum fara prea multe cuvinte. Tot ce am remarcat a fost saracia  lucie care domneste, desi din loc in loc mai vezi si cate o masina scumpa, sau cate un castel (finalizat sau in constructie). Pana si partidul de la putere are un sediu jalnic.

Un alt lucru pe care l-am remarcat este ca dupa ce iesi din Brebeni nu mai gasesti cismele sau fantani pe marginea drumului. Putinele fantani pe care le-am intalnit aveau scris pe ele "apa rea". Noi am facut aprovizionarea din curtea unei bunicute. 
Am avut parte de cateva urcari mai serioase dupa care am oprit pentru o pauza de realimentare in Perieti.

De aici si pana in Recea, cu exceptia Balteniului am avut parte numai de camp. De aceasta data am vazut si destul de multe locuri nemuncite.

Pana aici drumul a fost in general bun, cu ,ici portiuni mai proaste, mai ales pe masura ce ne apropiam de Recea. Odata cu lasarea serii incepea sa se simta si racoarea.
Ajunsi la Recea am mai facut inca un popas la cismeaua de dinaintea ultimei urcari. Speram sa ne putem racori cu ceva rece, dar din pacate dugheana pe care o stiam, disparu-se. Asa ca ne-am multumit cu apa rece. Ne-am facut curaj si am inceput urcarea. De jos parea destul de fioroasa, dar pana la urma s-a dovedit mai mult lunga, insa panta nu era chiar atat de mare. Am trecut in viteza pe langa herghelie indreptandu-ne in viteza catre Slatina. Odata intrati in oras, am avut parte de un drum distrus de catre Doreii care s-au apucat sa sape pentru noua canalizare, fara a avea aceasta zona in plan.
De aceasta data nu am avut probleme cu cainii, singurii mai fiorosi fiind cei de la cosmelia padurarului de la intrarea in Recea. Cel mai periculos loc pe care il stiam, in zona RAR-ului, s-a dovedit a fi foarte linistit de aceasta data. Pe marginea drumului am vazut destul de multi caini loviti de masini, parca cineva facuse o campanie contra acestora.
Odata ajunsi in centru, ne-am despartit cu gandul la urrmatoarea iesire.




Route 2526326 - powered by www.bikemap.net

Pentru cei care prefera Mapmyride pun doar link-ul, harta nu se afiseaza aici.
mapmyride.com/routes/view/377982747

luni, 3 martie 2014

Primavara prin Romania - ultimul episod

       Uite asa, usor-usor, am ajuns aproape de capatul povestii.
       De la Lacul Rosu am intrat deja in Ardeal, indreptandu-ne spre o pauza binemeritata. Locul de popas a fost in Baile Tusnad. Desi initial ne propusesem sa stam trei zile, Cristinei i-a placut atat de mult incat am stat o zi in plus.
       Statiunea in sine nu are multe puncte de interes, insa imprejurimile si peisajele sunt super.
       Ca puncte de atractie as putea enumera lacul de agrement Ciucas, Stanca Soimilor, campingul in care se tine o tabara de sculptura si unde pot fi vazute foarte multe si simpatice exponate, baile de mofete si un loc care mie mi-a placut este situat la intrarea in oras dinspre Miercurea Ciuc. Aici se afla Paraul Rosu, care se termina pe o ciuperca din beton de pe care cade sub forma unei cascade circulare, si bineinteles peisajul dimprejurul sau.
       Insa in apropiere, la numai 25 kilometri cu masina, sau 7 prin padure (la pas, cu bicicleta sau ATV-ul) se afla lacul vulcanic Sfanta Ana. Un loc care pe noi ne atrage ca un magnet. Este asezat intr-un cadru natural impresionant. Din fericire s-a gasit un iubitor al naturii care a concesionat padurile din zona in interesul conservarii peisajului. La intrarea in aceasta zona protejata se percepe o taxa modica, dar rezultatele ei se vad: totul este curat, intretinut, nu exista defrisari.
        Am venit in fiecare zi aici. Apa este incredibil de limpede, se incalzeste foarte repede cand este soare, se poate face baie, se pot face plimbari cu barca, sau se poate lenevi la soare. In timp ce se coboara in crater, catre lac, a fost amenajat pe versant si un punct de belvedere.
Aceasta postare va fi destul de saraca in cuvinte, dar voi suplini cu fotografii.











     Dar nu numai lacul este o atractie. Foarte mult ne-a placut si drumul de la lac pana in Bixad unde se intersecteaza cu drumul european. Padure, liziera, poieni, puncte de belvedere, fructe de padure pe marginea drumului. La o vizita ulterioara am reusit sa vedem si cerbi si caprioare.
ESTE DE VIS!


       Fiind in zona secuilor avem parte de  o alta atractie: bucataria specifica. Reprezentatii care noua ne-au ramas la suflet sunt Hanul secuiesc si Hanul Hotarul Ciucului.

      Primul dintre ele este situat in centrul statiunii iar cel de al doilea este in afara localitatii cam la un kilometru, spre Sfantu Gheorghe.
        In privinta cazarii pot face o recomandare si anume pensiunea Maya. Gazdele au fost super primitoare. Ne intrebau permanent daca avem nevoie de ceva, erau pregatiti mereu cu informatii despre tot ce misca in zona, foarte vorbareti. Si nu erau asa doar de dragul banilor pe care ii incasau, asa erau ei in mod natural.
Si la ei ne-am reintors si o vom mai face.
       Data viitoare cand ne vom intoarce ne-am propus sa avem si bicicletele pentru a putea explora mult mai in liniste zona.
Va las in compania fotografiilor si ne vom reintalni curand.
Toate cele bune!