joi, 20 februarie 2014

Primavara prin Romania - episodul patru

Asa cum am promis, revin cu continuarea unui concediu reusit.


      Unde ramasesem? La Targu Neamt.
      Odata ajunsi in Targu Neamt i-am dat dreptate domnului casier: o restaurare reusita care face din cetate un loc ce nu trebuie ratat. Cetatea se afla pe un deal la poalele caruia se intinde orasul. Este ascunsa intr-o padure deasa care nu te lasa sa vezi cetatea decat atunci cand esti langa ea. Si ramai inmarmurit: e mareata, impresionanta.









      In zilele care au trecut deja ne faceam planul sa mai si stam intr-un singur loc. Tot fusesem pe drum de mai bine de o saptamana. In urma cu ceva ani eu vizitasem Baile Tusnad si imi placuse locul, asa ca am propus si s-a aprobat. Urma sa petrecem cel putin trei zile acolo, dar sa nu anticipam, inca suntem la Targu Neamt.
     Drumul catre Tusnad era destul de lung, asa ca trebuia sa gasim un loc unde sa ne oprim peste noapte. La o rapida cercetare a hartii am constatat ca drumul trece prin cheile Bicazului, Lacul Rosu, locuri pe unde imi doream de mult timp sa ajung. Insa era mai problematica gasirea unui loc de cazare. Tot de pe harta am aflat ca vom trece prin Piatra Neamt. La momentul respectiv era destul de proaspat scandalul cu telegondola din orasul de sub Pietricica lui Pinalti Stefan. O idee nastrusnica a inflorit: hai sa o probam. Insa ajungand destul de tarziu, a trebuit sa o lasam pe a doua zi. Ne-am plimbat, am mancat si am constatat ca este un oras destul de primitor pentru cei care vor sa petreaca o seara in zona. Noi am dormit la o pensiune in marginea orasului, daca nu cumva chiar intr-un sat absorbit de oras, nu se vedea niciun indicator. Iesirea catre cheile Bicazului estre plina de pensiuni care s-au dovedit care mai de care mai atragatoare (am vizitat mai multe pana ne-am hotarat pe care  o alegem).
      A doua zi trebuia sa facem proba telegondolei. Nu am regretat. Din cele discutate cu angajatii am aflat ca desi a fost mare scandal, s-a dovedit o investitie foarte buna, foarte multi turisti urcand zilnic pe muntele Cozla. De altfel la capatul telegondolei deja incepusera sa infloreasca afacerire: un minihotel, restaurante, sala de conferinte. Tot de aici se pleaca in trasee pe munte, am inteles ca e un mic paradis pentru biciclistii iubitori de downhill, dar si pentru schiori. Ca sa nu mai vorbesc de panorama imprejurimilor.










      Dupa o scurta plimbare si fotografiile de rigoare, a trebuit sa ne luam ramas bun de la Piatra Neamt. Ne asteptau multe locuri frumoase sa le vizitam.
     Primul loc in care aveam sa ajungem au fost cheile Bicazului. In urma unei mici incurcaturi am ajuns sa vedem si barajul lacului de acumulare de pe Bistrita (Izvorul Muntelui conform Google). Impresionante chei. Peisaje care te indeamna sa incalci regulile de circulatie si sa opresti la tot pasul pentru fotografii. Din pacate nu se poate face asta, asa ca am ramas cu amintirea si cu fotografiile facute la singurul loc de popas din chei.




       A fost frumos dar a trebuit sa mergem mai departe, ne astepta Lacul Rosu.
     Despre Lacul Rosu, desi auzisem numai lucruri frumoase, nu am de povestit prea multe. Este chiar la iesirea dinspre Ardeal a cheilor Bicazului si ce mi-a ramas in minte sunt multele rate salbatice care se plimba pe lac. Singurul lucru spectaculos sunt trunchiurile copacilor care au ramas in apa in urma prabusirii muntelui ce a dus la formarea lacului. In rest este un loc foarte bun de popas aici putand sta  la cateva terase si poate chiar sa faceti o plimbare pe lac cu barcile care se pot inchiria.
Cateva imagini tot au ramas:



      Cam atat pentru acum, voi reveni. Sper sa fie cat mai curand, in functie de timpul pe care il am.
      Toate cele bune!

joi, 13 februarie 2014

Primavara prin Romania - episodul trei

Am revenit.

       Trebuie sa incep cu o intoarcere in timp. Norocul a fost cu fotografiile. Uitasem sa va povestesc de vizita pe Rarau. Cu Raraul este o poveste mai aventuroasa. De ce? Eram in cautarea unui loc de cazare si ajunsesem in Pojorata. La un moment dat am remarcat un indicator cu numele Rarau: doar 16 km, asfaltul parea in regula, asa ca hai sa incercam. S-a dovedit ca in cea mai mare parte am avut dreptate in privinta drumului, adica tocmai se turna un strat nou de asfalt. Muncitorii ne-au spus ca au rezolvat 12 kilometri din cei 16. E in regula, o fi mai prost pana sus, dar nu e problema. Ce au uitat ei sa ne spuna era ca drumul vechi, foarte ingust, era in curs da latire. La urcare nu a fost problema, desi de cateva ori a trebuit sa stam sa asteptam camioanele care incarcau si descarcau piatra. Era un spectacol: in anumite zone se excava muntele, iar stanca sfaramata era incarcata in camioane si carata in alte zone unde se umpleau vaile pentru a lati drumul. Insa la coborare a trebuit sa ne grabim pentru ca riscam sa ramanem suspendati iar muncitorii deja incepusera sa se retraga. Am avut noroc pentru ca la un moment dat o masina din fata a oprit iar din ea au coborat cativa muncitori si au inceput sa dea la lopata ca sa putem trece.






      Dar hai sa continuam.
     De la Campulung stabilisem ca traseu vizitarea catorva manastiri. Am apucat directia Moldovita. Deja se putea remarca faptul ca autoritatile se ingrijesc de promovarea turismului. Incepand cu infrastructura, mult mai buna de aceasta data. Tot drumul am avut parte de peisaje frumoase, drumuri libere si apoi de foarte multa liniste.
     Nu sunt prea multe de povestit in cuvinte, numai ca am vazut in aceasta zi Moldovita, Sucevita si ne-am avantat pana la Putna. Cel mai bine las sa vorbeasca fotografiile. Era sa uit: spre seara am reusit sa vedem si Voronetul. Din pacate aici am avut parte de o surpriza mai putin placuta. Se pare ca aceasta manastire era in restaurare de mult timp, dar mai ales urma sa fie in aceeasi situiatie pentru si mai mult timp. Sper sa se fi remediat problema intre timp.Tot un aspect negativ a fost si atitudinea mai putin primitoare a maicutelor, comparativ cu felul in care am fost intampinati la celelalte manastiri.


























      Deja fiind seara a trebuit sa incepem obisnuitele cautari pentru un loc de cazare. Pana la urma am gasit in Gura Humorului, dar hotelul s-a dovedit a fi o experienta mai putin placuta. Asta datorita mirosului persistent de tigari care intrase in toate crapaturile camerei, scartaitului podelei, lipsei restaurantului. Carpati este numele hotelului. Poate ca intre timp s-au mai schimbat lucrurile, dar cred ca e bine sa vedeti camerele inainte sa va cazati. Dotarile exista, camerele sunt mari, dar exista acele neajunsuri marunte care fac diferenta. In fine, nu mai conta chiar atat, in definitiv a fost o zi reusita.
          O sa las la o parte numerotarea zilelor intrucat nu cred ca mai retin exact susscesiunea lor.
      Chiar in aceste conditii a fost o zi superfaina. Peisaje idilice, oameni de treaba, avem in plan sa ne intoarcem pe acele meleaguri.







      In ultima zi petrecuta in Bucovina am vizitat Suceava cu a ei Cetate de scaun. Era in plan sa fie restaurata, dar chiar si asa se afla in conditii destul de bune.















        Stand de vorba cu domnul de la casa de bilete am scutit un drum inutil la Curtea domnesca. Asta pentru ca se incepuse  o asa zisa restaurare care de cativa ani ramanea la stadiul de ingradire cu panouri si, in rest, toaleta publica. De la acelasi domn am aflat ca tocmai se terminase de restaurat Cetatea Neamt. Asa ca hop si noi.
      Am plecat deci spre Targu Neamt. Drumul a fost extrem de frumos printre dealuri. Din nou, ce pot spune este ca, si sunt nevoit sa ma repet, peisajul este idilic, parca neatins de civilizatie. Ca o ultima impresie pot spune ca desi se face foarte multa publicitate Maramuresului, in orice clipa as alege Bucovina.
     Dar cam atat pentru moment. Va urma povestea ultimelor parti ale concediului. La fel de frumoase ca si Bucovina.

Pana atunci sa auzim de bine!