luni, 30 iulie 2012

Europa - episodul 3


Să revenim la poveste. Așa cum am promis, de astăzi vor apărea și fotografiile.

Ziua 5

Dijon - Avignon (Franța) - 440 km

       A doua zi de dimineață am plecat la drum dar nu înainte de a da o tură printr-un complex comercial care funcționează și la noi, pentru ceva cumpărături pentru drum și nu numai.
  După cum am menționat mai înainte, am plecat pe drumurile naționale în ideea de a vedea și o altă față a Franței. Și așa a fost. Drumurile în continuare erau foarte bune, dar din nefericire pentru noi, deja localitățile se succedau într-un ritm asemănător cu România de pe drumurile naționale sau județene, aproape una în continuarea celeilalte. Singurele lucruri care merită menționate sunt podgoriile întinse, unde am văzut ce înseamnă viticultura adevărată, și sensurile giratorii foarte dese, care ne-au scos peri albi. Dupa circa 3 ore în care nu am făcut mai mult de 150 de kilometri, ne-am hotărât să ne reîntoarcem pe autostradă. De data aceasta găsești tot ce ai nevoie: benzinării (chiar dacă exagerat de scumpe: 1,8-1,9 euro/l benzina 95 și 0,95-0,97 GPL-ul, față de 1,5-1,6 benzina, respectiv 0,82-0,84 gazul, cât costă în orașe), popasuri, restaurante și taxe de autostradă, care te usucă. Am avut parte de o ploaie torențială chiar de la intrarea de la Lyon, abia vedeam pe unde mergem. Din fericire, după 1 ora ploaia s-a oprit. Fără alte incidente, am ajuns la hotel (undeva la marginea unui orășel de lângă Avignon)  unde am și rămas, întrucât nu aveam unde să mergem, mai ales că era și frig, iar noi eram obosiți.


Ziua 6

Avignon - Barcelona - 460 km

      Dimineața, după 5 zile de mers întins, am plecat nerăbdători să ajungem cât mai curând în Barcelona. Aceasta va fi prima oprire mai lungă: 3 nopți. 
       Despre drum nu pot să spun prea multe. La un moment dat, după Montpellier, am ieșit de pe autostrada directă, și am făcut un mic ocol prin Saint Andre de Sangonis, ocazie cu care am testat și autostrăzile fără taxă. Sunt la fel de bune ca și cele cu plată, numai că au doar două benzi, iar uneori, curbele sunt puțin mai strânse. Un alt aspect care merită remarcat, este că pe porțiunea de autostradă fără plată nu am întâlnit locuri de popas sau benzinării. Dar acestea sunt mult mai libere. În rest nimic notabil. La Beziers am reintrat pe autostrada cu plată și am revenit la trei benzi, dar și un trafic mult mai aglomerat
      La intrarea în Spania am avut parte și de un scurt control al vameșilor, care erau în grevă și se manifestau prin exces de zel, dar nimic special.  O mică mențiune: traversarea Pirineilor dintre Franța și Spania oferă peisaje frumoase. La scurt timp după intrarea în Spania se circulă mai mult pe două benzi, iar calitatea drumului scade foarte mult, chiar dacă taxele de autostradă sunt la fel de piperate ca și în Franța. Din cauza îngustării la doua benzi, începe să fie destul de aglomerat. Ca și în Franța, o mare  parte din autostrăzi sunt cu plata, deși, cum spuneam mai devreme, calitatea este la un nivel foarte scăzut. Un aspect benefic este faptul că sunt mult mai multe benzinării și restaurante pe marginea autostrăzii, chiar dacă sunt destul de scumpe. Prețurile la benzină se învârt pe autostradă în jurul a 1,6-1,7 euro/l, dar de această dată dispar stațiile cu GPL. Pentru cei care circulă cu GPL: trebuie să vă documentați foarte bine asupra locațiilor, fiindcă sunt foarte puține. Asta din cauză că în Spania GPL-ul este permis doar pentru taximetre și ambulanțe. Această regulă nu este valabilă pentru străini, stați liniștiți. Din nou, ca și în Germania, se folosește alt tip de duză, pe care o au ei. Dacă cineva are nevoie de ajutor cu localizarea acestor stații, puteți să mă contactați pe email și  vă dau link-urile pe care le-am folosit eu. Nu știu dacă am voie sa postez aici astfel de link-uri, se poate interpreta ca reclamă.
      La hotel, cam 20 km depărtare de Barcelona, am ajuns după-amiaza târziu, iar după ce am mâncat putin,  am plecat să vizităm Barcelona. Am preferat să ne cazăm în afara Barcelonei deoarece în oraș sunt foarte puține hoteluri care au parcare, iar cele care au sunt foarte scumpe, și de obicei cer și taxe de parcare de peste 20 euro/zi. S-a dovedit a fi o alegere destul de bună pentru noi, întrucât în Barcelona este foarte mare gălăgie la orice oră, pe când noi am avut parte de foarte multă liniște. Oricum, în oraș se ajunge cu mașina foarte ușor, în circa 10 minute.
       Un lucru foarte important: în orașele mici aveți foarte mare grijă la pietoni. Aceștia sunt obișnuiți să se arunce pe trecerea de pietoni fără să se asigure, fiind obișnuiți să li se acorde prioritate necondiționat. Riscați sa rămâneți pietoni. Eu era să o pățesc, dar din fericire polițistul care era în zonă a fost înțelegător, probabil văzând că nu vorbesc limba, încercând, mai mult prin semne, să îi spun că suntem în căutarea unui restaurant, ba mai mult, ne-a dat și o hartă și ne-a arătat cum să ajungem la niște restaurante.
      Nu voi încerca să vă spun cât de impresionante sunt obiectivele pe care le-am vizitat, aceste locuri trebuie vizitate ca să le simți măreția, oricum scopul principal al acestor povestiri este să vă ofer informații practice. Bineînțeles că nu o să omit descrierea locurilor, veți vedea destul de multe poze frumoase, care spun mult mai mult decât voi reuși eu sa exprim prin cuvinte. Dar, chiar dacă mă repet, aceste locuri trebuie vizitate.
       Fiind seară, am reușit să găsim o parcare liberă și fără taxă langa Sagrada Familia (parcările sunt cu plată până la ora 18-19, depinde de zonă), lucru care în timpul zilei ar fi fost imposibil. Așa că am reușit să vedem Sagrada Familia pe înserate, lucru care am constatat că îi dădea un alt farmec decât la lumina zilei.



      După o plimbare pe străzile foarte inguste  din jurul catedralei, ne-am retras la hotel, mergând pe malul Mediteranei.
       În Barcelona am constatat că spaniolii seamănă mult cu noi: magazinele erau deschise până seara foarte târziu, la fel ca și restaurantele, deci nu trebuie să vă faceți probleme că nu veți găsi un loc unde să mâncați la ore târzii, sau de unde sa cumpărați suveniruri. O constatare importantă este că străzile sunt foarte înguste și totdeauna trebuie să fii foarte atent la volan, întrucât toate străzile sunt înțesate cu terase și riști să iți sară oricând cineva în fața mașinii.
       Cu aceste prime impresii și informații, ne-am retras la hotel pentru a face planul  de bătaie pentru a doua zi: unde lăsăm mașina, cum ne deplasăm între obiective, ce vom vizita, etc. Aveam de unde alege, de fapt a fost chiar greu să alegem ce vom vedea și la ce vom renunța, nu aveam decât două zile la dispoziție. Dar, veți afla în episodul următor ce locuri frumoase și impresionante am ales să vizităm, și sunt destule de povestit, dar se lungește prea mult acest episod, și nu aș vrea să vă plictisesc.

Ne reîntâlnim  în două-trei zile cu mult mai multe despre Barcelona, atât povesti cât și fotografii.

vineri, 27 iulie 2012

Europa - episodul 2

Să continuăm.

Ziua 3

Gyor (Ungaria)- Zusmarhausen (lângă Augsburg, Germania) - 620 km

Am plecat devreme întrucât aveam un drum lung (una dintre cele mai lungi etape), dar numai după ce am dat o tură printr-un complex ce vroia să semene cu un mall. Nu am avut prevăzut nimic special, doar condus și cam atât. Cu toate acestea au apărut și lucruri care merită povestite. Totuși un amănunt care cred că va fi de folos unora: deși moneda este forintul, se poate plăti și în euro, iar restul vine în forinți (s-a întâmplat la un Mc).
Cât timp am mers prin Ungaria, nu a apărut nimic deosebit, dar când am intrat în Austria am rămas dezamăgit de calitatea asfaltului (erau de fapt petece de asfalt peste fundația de beton), care s-a îmbunătăţit abia după cateva zeci de kilometri. Pe masură ce ne apropiam de Viena, traficul a devenit foarte aglomerat, dar civilizat. Centura Vienei este de fapt o mare de autostrăzi care se întretaie, multe dintre ele prin tunele. Din cauza  acestor tunele (unele foarte lungi), semnalul GPS-ului are de suferit, așa că am ratat unul dintre noduri și ne-am trezit că intrăm  în Viena. Deja îmi făceam probleme pentru întârzierea pe care o bănuiam foarte mare, dar în 10 minute am ajuns în mijlocul orașului, iar după alte 15 minute deja ieșeam din Viena. Se vede rigurozitatea teutonilor, o infrastructură foarte bine pusă la punct, străzile foarte bune, am rămas plăcut impresionat.
Iată-ne acum din nou la drum, spre Germania. Încă de când ne-am apropiat de Viena, și mai departe pana la ieșirea din Austria, am avut parte de drumuri foarte bune, trafic lejer. Însă, pe autostrăzile austriece, deja se răresc locurile de popas, nici urmă de benzinării și nici restaurante. Deci cine vrea sa mănânce sau sa facă plinul, ori are pachețelul pregătit de acasă, ori iese de pe autostradă. Știind că în Austria nu prea se folosește GPL, am preferat să fac plinul la ieșirea din Ungaria, deci nu mi-am bătut capul cu acest aspect. În rest nimic notabil, poate doar traversarea prin munți, unde am văzut câteva peisaje frumoase.
Un lucru important pe care am uitat să îl menționez în primul episod: în Ungaria și în Austria se plătește vigneta.
Toată plăcerea condusului însă a dispărut odată cu intrarea în Germania (un simplu indicator pe marginea autostrăzii). De ce? Datorită vestitelor autobahn, care au destul de des pana la 4 benzi pe sens (deși uneori am constatat ca sunt insuficiente). Să justific: la intrarea în Germania am avut parte de foarte puţin asfalt, care și atunci când era, erau mai mult petece aruncate pe ciment, în mare parte aceste autostrăzi sunt doar din ciment (sau un asfalt foarte asemănător cu cimentul) cu binecunoscutul zgomot făcut de îmbinările dintre sectoare. Un alt lucru foarte important este că pe autostrăzile germane nu am văzut  benzinării, restaurante sau locuri de popas. Deci, dacă aveți nevoie de ceva,  trebuie să ieşiţi din autostradă. Avantajul este un trafic fluid, care permite viteze destul de mari. Un alt aspect pe care l-am remarcat este că pe anumite sectoare au cele mai mari unghiuri de urcare/coborâre de pe tot traseul, destul de frecvent 7-8%, și evident restricțiile de rigoare. Altă remarcă importantă este că pe autostrăzile germane se lucrează foarte mult, asa că înarmați-vă cu răbdare din plin, întrucât veți întâlni restricții de 80 și chiar 60 km/h pe distanţe de până la 15 km, care coroborate cu benzi îngustate (nu e chiar cel mai plăcut lucru să conduci câțiva kilometri la 30 de centimetri de un camion), creează un disconfort ridicat.
În această etapă am constatat un lucru destul de important în planificarea călătoriilor: traseul trebuie calculat pe GPS și apoi vizualizat pe Google Maps, nu invers. GPS-ul a calculat o rută cu câteva zeci de kilometri mai scurtă decât Google.
Am vorbit mai devreme despre benzinării. Legat de acest aspect, trebuie sa țineți cont de următoarele: in Germania nu au program non-stop ca la noi, seara și sărbătorile sunt închise; pentru cei care merg cu GPL trebuie spus că au un alt tip de duză,  dar pe care o au ei, chiar dacă uneori cer garanție (în Germania iți faci singur plinul cu gaz); prețurile la combustibili sunt în jur de 1,5-1,6 euro/l benzina 95, motorina tot pe acolo, iar gazul 0,82-0,84.
Ajunși la hotel, am lăsat bagajele, după care am plecat la o plimbare prin orășel. Rezultatul a fost că nu am avut ce vizita, pustiu pe străzi, nu se vedeau nici lumini pe la ferestre, parcă toți părăsiseră orașul (poate avea legătura cu faptul că era sâmbătă). Cu un pic de dezamăgire (nu prea mare întrucât planificasem această oprire doar pentru somn), ne retragem la hotel.

Ziua 4

Zusmarhausen - Dijon (Franța) - 590 km

Întrucât deja am spus destul de multe despre Germania, nu mai completez decât cu faptul că am întâlnit tot mai multe lucrări și restricții.
Un lucru notabil: după ce în primele trei zile am avut parte numai de temperaturi de peste 30 de grade (noroc cu geamurile fumurii, care au meritat toți banii), în această dimineață am constatat ca este înnorat iar temperatura a fost cam toată ziua sub 25 de grade.
Din nou, la trecerea frontierei doar un simplu indicator la trecerea peste Rin.
Pentru Franța trebuie să menționez că am setat GPS-ul să evite drumurile cu taxa, în principiu autostrăzile. Asta pentru a putea vedea și altceva decât asfalt, dar nu am avut parte decât de localități pustii (duminica după-amiază, poate se odihneau), un trafic lejer, multa câmpie, puține localități și cam atât. O impresie plăcută dată de faptul că atât în localități cât și în afara acestora, drumurile erau foarte bune. Era să uit: în Franta, ca și în Germania, nu se plătește vigneta.
Odată ajunși in Dijon, am început ritualul obișnuit: cazare și apoi plecat în oraș pentru eventuale vizite și mâncare. Am găsit un oraș cu clădiri destul de vechi, din nou foarte puțină lume pe stradă (de această dată aveau scuza că era foarte rece - sub 20 de grade) și bineînțeles toate magazinele închise. Ma așteptam să găsesc terasele, restaurantele înșirate pe trotuare, așa cum eram obișnuit din precedenta vizită din Lyon, dar am fost dezamăgit, lipseau cu desăvârșire. În tot orașul  se lucra intens la montarea șinelor pentru tramvai (aveam să aflu o lună mai târziu, când m-am reîntors în Franța, de această dată în delegație), așa că tot orașul era un imens șantier. Concluzia firească: am rămas cu o impresie deloc plăcută. Am găsit ceva de mâncare și ne-am retras la hotelul - cușetă (camerele foarte mici semănau cu o cușetă).
Din păcate, ca și în zilele precedente, nu am avut nimic remarcabil de fotografiat (nu îmi venea să cred că este posibil). Dar din episodul viitor veți vedea fotografii, multe și frumoase.



Să aveți călătorii plăcute!

marți, 24 iulie 2012

Europa - episodul 1

M-am hotărât să încep cu ultimul concediu întrucât a fost foarte lung și risc să uit amănuntele care de obicei fac diferența.
Având în vedere că nu sunt un bun povestitor, sper să nu devin plictisitor.
Au fost și părți frumoase, și mai puțin frumoase, dar și oboseala multă.
Dar, hai să încep:

Ziua 1

Slatina - Timisoara 390 km

      Deși plecarea era programată pentru a doua zi, ne-am hotărât să plecăm cu o zi mai devreme și să împărțim prima etapă, Slatina - Budapesta, așa că am rămas în prima noapte la Timișoara, pentru ca apoi să sărim peste Budapesta și să ne cazăm la Gyor.  Așa că, pe ultima sută de metri, a trebuit să anulez rezervările și să fac altele noi. Odată rezolvată această problemă, am aruncat bagajele în mașină și am pornit la drum.
     Am plecat prin Craiova - Severin. Până la Filiași drumul parfum, apoi deja asfaltul se strică tot mai mult,dar este totuși rezonabil, cu o excepție: Strehaia. Aici deja încep semafoarele, în sfârșit cineva a hotărât că trebuie să dispară vestitele tranșee, drept consecință se reconstruiește drumul (o banda închisă pe porțiuni, excavat 1 metru și refăcut din fundație), așa că se stă ceva timp la semafoare,  lucru nu prea plăcut la peste 30 de grade. Pe măsură ce ne apropiem de Severin, se schimbă în bine atât calitatea asfaltului cât și a priveliștilor. În sfârșit, după două ore de privit câmpiile neîngrijite ale patriei, vedem și noi ceva verdeață. La Severin am făcut prima pauză, am mâncat ceva, și repede la drum, deja era cam târziu și nu vroiam să ajungem la miezul nopții în Timișoara. Drumul a fost în general bun, trafic destul de puțin, așa că în afara oboselii, care începea să se facă simțită, nu am avut probleme. Singurul inconvenient au fost semafoarele care au reapărut pe malul Dunării, unde încă se mai lucrează la lărgirea drumului (sunt în faza de final: stabilizarea pereților, vopsit podurile etc). Am ajuns pe la 22 în Timișoara, pe întuneric, unde am avut parte de niște drumuri groaznice și, având în vedere că nu cunoșteam deloc orașul, nu a fost deloc plăcut. Așadar o zi liniștită fără amintiri deosebite, cu excepția peisajelor frumoase dintre Severin și Lugoj, Aici trebuie să remarc din nou malul Dunării. Trebuie spus că se lucrează destul de mult la centuri ocolitoare, așa că în scurt timp se va circula destul de bine. Pentru cei care sunt din partea de sud a țării trebuie spus că după ce treci de Severin, prețurile la combustibili cresc, mai ales la GPL (care de altfel nu se mai găsește la fel de ușor). Tot așa, după ce am trecut de Severin, nu am mai văzut popasurile cu care eram obișnuit în zona sudică. Odată ajunși  în Timișoara, am găsit niște gazde foarte primitoare (mii de mulțumiri), iar apoi ne-am băgat la somn, întrucât a doua zi ne aștepta un drum destul de lung.


Ziua 2


Timisoara - Gyor 410 km


         Fără să ne grăbim, am luat-o din loc, dar nu înainte de a face ceva cumpărături pentru drum, întrucât nu știam ce ne așteaptă pe drum (prima ieșire cu mașina pe traseul acesta).
        Ne-am hotărât să ieșim din țară pe la Cenad. Drumul a fost fără sare și piper, doar câmpie și asfaltul vălurit, dar cel puțin a fost lejer. Înainte de vamă e o benzinărie și vă sfătuiesc să faceți plinul de acolo pentru că în Ungaria prețurile cresc binișor, cam 7,2 lei benzina 95 si 4,2 lei GPL-ul. Chiar și în localitățile de pe lângă autostradă prețurile sunt mari (cam cu 30-40 bani mai jos fața de autostradă). După un drum destul de bun, iată-ne ajunși la Mako, punctul de intrare pe autostradă, unde am făcut o constatare dureroasă: ne-am amintit de străzile din orașele românești (asfalt denivelat să-ți rupi mașina dacă nu ești atent), deci cei care spun că imediat după ce ieși din Românica intri într-o altă lume, ar trebui să o lase mai moale. Concluzia: gard vopsit pe dinafară (autostrăzile) și leopardul înăuntru (în interiorul localităților gropi și denivelări, pe alocuri mai rău ca la noi).
       Hai să vă povestesc și câte ceva despre autostrăzile lor: toate sunt cu două benzi, găsești benzinării la fiecare 20 -30 de km, au foarte multe locuri de popas cu mese, toalete, apă curentă, în general foarte curate, dacă nu cumva apare o șatră de conaționali cum am văzut la unul dintre popasuri. Aici au un plus foarte mare față de alții (nu vorbesc doar de România, veți vedea mai departe). Dar un minus pentru ei este faptul că în afara benzinăriilor nu ai niciun restaurant unde să poți mânca omenește.
       A fost un drum lung și cam atât, fără nimic spectaculos (mare parte din Ungaria înseamnă câmpie). Un singur lucru a spart monotonia: centura Budapestei M0. Pe lângă faptul că limita de viteză e de 80km/h, colac peste pupăză, se mai și lucrează în draci. Concluzia firească este că fiind într-o țară din  fostul lagăr comunist, au aparut problemele: din nou ne simțim ca acasă. De ce? Pentru că vecinii au o semnalizare a devierilor la fel de bună cu a noastră: inexistentă sau total neinteligibilă. Așa că am pierdut ceva timp luând la rând toate ieșirile posibile, până la urmă am reușit.
       Odată scăpați de Budapesta, cu a ei centură cu benzi înguste, am dat talpă spre Gyor. Același peisaj plat, întrerupt pentru foarte scurt timp de imaginea munților din apropiere. Însă, ajunși la Gyor, am dat din nou de aglomerație, străzi înguste, clădiri vechi, care, la fel ca și la noi, în mare parte, sunt neîngrijite. Foarte multe sensuri unice, străzi blocate și semnalizare inexistentă, așa că din nou am pierdut timp prețios in cautarea intrării spre hotel (care de altfel era la câteva zeci de metri de noi, dar nu exista nicio parcare în zonă). După ce ne-am cazat, am plecat să vedem orașul, cel puțin atât cât ne permitea timpul, era deja ora 18. Fiind cazați foarte aproape de centru, am plecat pe jos. Am descoperit un oraș destul de plăcut, cu un centru plin de străzi pietonale. curat, un parc frumos, chiar dacă micut, un castel, per total un oraș bun pentru o plimbare de câteva ore, dar nimic special. Spre seara după un duș bun, am trecut repede la somn.
       Atât  pentru astăzi, urmează  să revin în zilele următoare cu un alt episod.


Să aveți călătorii plăcute!

sâmbătă, 21 iulie 2012

Salutare!

M-am hotărât să fac acest blog pentru a fi un ajutor pentru cei care vor sa plece la plimbare, dar care nu știu ce să aleagă sau nu știu la ce să se aștepte. În principiu o să vă povestesc pe unde am fost, ce minunății am văzut și ce probleme au fost. 
De ce "Prin România și nu numai"? În  primăvară, după cum știți unii dintre voi, am fost într-o plimbare prin Europa. Pentru o călătorie cat mai lipsită de griji, am început planificarea încă din iarnă. Din păcate, foarte multe informații au fost foarte greu de găsit (preţuri combustibili, cazări bune, locuri de popas pe drum, locaţii de vizitat, parcări prin oraşe, reguli de circulație, mâncăruri tradiționale etc). Dar în prim plan, vor rămâne totuși plimbările prin țară, și asta pentru că sunt multe locuri frumoase și de foarte multe ori necunoscute.
O să împărtăşesc tuturor locurile frumoase pe care le-am întâlnit (și sunt o mulţime, foarte multe în afara zonelor turistice clasice). Bineinţeles, fotografiile nu vor lipsi, ele sunt cele mai sugestive.
De ce încă un blog pe teme turistice? Dacă cineva încearcă să găsească informaţii despre o anumită locaţie, în 95% din cazuri găseşte informaţiile clasice: "este localizat la altitudinea de..., se ajunge pe drumul ..." și alte lucruri de acest gen. Dar nimeni, sau aproape nimeni, nu spune "drumul e bun sau rău, ieşiţi de pe drumul principal și după 1 km găsiţi ceva superb etc", ci doar poveștile clasice, care, de multe ori, sunt total inexpresive sau inutile.
Așa că, în zilele, săptămânile și lunile care vor veni, voi povesti pe unde am fost și bineinţeles pe unde mă voi plimba.
Aşadar, cei care vreţi să vă ajutaţi prietenii să aibă un concediu plăcut, dați mai departe pe Facebook, Twiter sau unde vă place, poate că cineva o să vă mulțumească.
Dacă unii dintre voi ați fost în aceleași locuri și aveți o alta părere, sunteți bineveniți să adăugați comentarii.